Managementul Schimbării și Innoirii

CAPITOLUL I. MANAGEMENTUL MODERN

1.1. INTRODUCERE

Managerul iniţiază acţiuni, fundamentează decizii, dă dispozitiuni/ordine ,

influenţănd în acest fel comportamentul decizional/acţional al altor persoane,

care,implicit,consumă un interval de timp pentru soluţionarea/operaţionalizarea aspectelor/problemelor respective.

In această succesiune de acţiuni desfaşurată de manager (echipa managerială) se apelează la functiile manageriale deja cunoscute:previziunea,organizarea, coordonarea,antrenarea,controlul-evaluarea,care necesită aşa cum se ştie,perioade de timp diferite,atât pentru manager,cât si pentru cei care sunt implicaţi în desfăşurarea diferitelor procese.Problema « timpului »este una dintre cele mai importante,deoarece cine reuşeşte să ,,gestioneze’’,să ,,managerieze’’mai bine această constantă are sorţi de izbăndă mai mari,obţine rezultate mai bune în muncă.

Complexitatea si amploarea problematicii s-au multiplicat,iar impactul rezolvării s-a diversificat peste măsură,timpul necesar acestor rezolvări a devenit insuficient.Toata lumea doreste să rezolve repede si bine problemele in multitudinea lor.Timpul nu mai ajung,se lucrează peste program,zi si noapte,pe timpul sărbătorilor,totul este ca un tăvălug,managerii cer tot mai mult de la angajati, stresul s-a instalat peste tot,trăim o lume a vitezei ameţitoare, telefoanele sună neîncetat.Unii manageri folosesc căte 2-3 telefoane mobile,la care se adaugă cele fixe,faxurile,internetul,intranetul si altele,prin intermediul cărora se primesc/transmit mesaje.Avioanele transportă neîncetat peste tot în lume,oameni cu fel de fel de afaceri,şoselele au devenit neîncăpătoare pentru mijloacele rutiere care urmăresc eceleaşi scopuri.Trăim într-un furnicar în care timpul este supus comprimării prin mărirea vitezei de comunocare a mesajelor destinate rezolvării problemelor organizaţionale

1. 2. ŞCOLI CONTEMPORANE DE GÂNDIRE MANAGERIALĂ

În prezent, domeniul managementului nu mai este dominat de o singură şcoală de gândire managerială. Preocuparea actuală este aceea de a unifica într-o perspectivă coerentă diversele accente pe care se axează numeroasele şcoli de gândire managerială existente.

Această şcoală continuă o parte a tradiţiei deschise de Henri Fayol, prin importanţa acordată funcţiilor managementului – activităţi ca planificarea, organizarea, îndrumarea, coordonarea şi controlul, care caracterizează munca unui manager. În această şcoală de gândire este inclusă şi nevoia de a studia rolurile managerului.

Bazată pe studiile Hawthorne, această şcoală încearcă să includă rezultatele cercetărilor actuale din ştiinţele comportamentale, şi a dat naştere unei discipline numită comportament organizaţional. Accentul cade pe stilul managerial, pe managementul participativ, munca în echipă, dinamica grupului, comportamentul individual, motivare şi comunicare, şi se consideră că este necesară integrarea într-o abordare coerentă a unui mare număr de cercetări.

Această şcoală, care a avut un impact puternic asupra managementului, susţine că managerii trebuie să privească organizaţia ca pe un sistem – un sistem deschis care interacţionează cu mediul şi care este alcătuit din subsisteme interne legate între ele (subsistemul tehnic, subsistemul social şi subsistemul administrativ). O schimbare sau o dereglare a unei părţi din sistem afectează celelalte părţi. Managerilor le revine rolul de a acorda atenţie intrărilor din mediul exterior (legi, reglementări, acorduri cu sindicatele, condiţii economice, oferta de forţă de muncă etc.), precum şi rolul de a căuta metode prin care să influenţeze mediul.

Una dintre cele mai recente tendinţe în gândirea managerială este aceea de a privi organizaţia ca o cultură sau subcultură. Acest cadru de referinţă operează o distincţie între aspectul material şi aspectul imaterial al culturii: aspectul material include factorii fizici (clădiri, aspect, echipament şi tehnologie), în timp ce aspectul imaterial include valorile, normele, simbolurile şi scopurile care definesc modul în care oamenii ar trebui să trăiască şi să se comporte (corect şi greşit, important şi neimportant) şi identifică scopurile pe care oamenii le consideră motivante pentru a muncii.

Această şcoală accentuează necesitatea utilizării metodelor cantitative în management, idee susţinută de dezvoltarea calculatoarelor şi a unor modele matematice şi statistice complexe. Anumite domenii ale unei afaceri (contabilitate, finanţe, economie) sunt atât de complexe încât nu pot fi stăpânite decât prin utilizarea de modele matematice. Planificarea, previziunea şi luarea de decizii bazate pe analiza raţională a datelor sunt aspecte importante pentru adepţii acestei şcoli.