Managementul și stimularea creativității și inovării

CAPITOLUL 1

Noţiuni şi cunoştinţe de bază ale managementului

Trăim în era inovației și creativității, iar societatea de astăzi este una a cunoașterii. În acest context, pentru dezvoltarea socială și economică este necesară atingerea excelenței, atât la nivel individual, cât și la nivel organizațional

1.1Definiţii

Managementul reprezintă ansamblul activităţilor, disciplinelor, metodelor, tehnicilor care înglobează sarcinile conducerii, gestiunii, administrării şi organizării companiei/organizaţiei/instituţiei şi vizează ca, prin adoptarea deciziilor optime în proiectarea şi reglarea proceselor microeconomice să antreneze întregul personal pentru a întreprinde şi a lucra cât mai profitabil, pentru a organiza schimbări capabile să asigure organizaţiei un viitor trainic şi eficace pe plan economic şi social.

Managementul poate fi definit ca procesul de atingere a obiectivelor unei colectivităţi umane organizate (întreprinderi economice, instituţii publice, organizaţii non-profit) în condiţiile utilizării optime şi eficiente a resurselor materiale, umane şi financiare.

1.2Funcţiile managementului

Funcţiile managementului sunt:

- Previziune: constă în stablilirea obiectivelor, identificarea modalităţilor de îndeplinire a acestora şi fundamentarea necesarului de resurse.

- Organizare: constă în gruparea resurselor şi activităţilor pentru îndeplinirea obiectivelor.

- Coordonare: constă în ansamblul acţiunilor prin care se menţine armonia între activităţi şi resursa umană.

- Antrenare: reprezintă ansamblul acţiunilor prin care managementul influenţează activităţile resursei umane, în scopul motivării ei.

- Control, evaluare, reglare: constă în ansamblul acţiunilor de evaluare a rezultatelor obţinute.

1.3. Managementul inovării şi transferului tehnologic

Managementul inovării şi transferului tehnologic reprezintă o însumare de cunoştinţe ale inginerului, în general, respectiv ale inginerului de transfer tehnologic preocupat cu activităţi specifice dezvoltării de noi produse şi a proceselor întâlnite în derularea proiectelor specifice promovării acestor produse. Noţiunea de produs are un sens mai larg. Astfel, prin produs se înţelege un bun material, o tehnologie sau un serviciu. De multe ori, dezvoltarea unui serviciu presupune dezvoltarea atât a unui bun material, cât şi a unei tehnologii. Alte ori, dezvoltarea unui produs (bun material) conduce şi la dezvoltarea unei tehnologii de fabricaţie adecvată. Nucleul cunoştinţelor se află în posesia practicienilor, a personalului din departamentele de concepţie, a cercetătorilor din instituţiile de cercetare - dezvoltare şi a cadrelor universitare care îl aplică şi îl promovează. Ca şi în alte profesii precum ingineria, dreptul, medicina, contabilitatea, noţiunile privind managementul inovării implică cunoştinţe şi practici, verificate de-a lungul anilor, cu o largă aplicare atât în procesele inovative, de concepţie de noi produse, tehnologii sau servicii cât şi în alte domenii. Echipa care va lucra într-un proiect, îsi stabileşte întotdeauna activităţile cele mai potrivite pentru atingerea obiectivelor etapei şi scopului final al proiectului de realizare a unui nou produs, serviciu sau tehnologic

Capitolul 2

Creativitate şi inovare

Toată analiza noii revoluţii industriale ce caracterizează finalul secolului nostru se sprijină de fapt pe un singur cuvând: nou. Lucrăm cu ramuri industriale, tehnologii şi materiale noi, creem produse noi, după o concepţie nouă, produse care să răspundă gustului fiecăruia şi care să îndeplinească funcţii noi, din ce în ce mai sofisticate, reorganizăm firma pe baze noi, care să răspundă nevoilor de protecţie a mediului.

Cuvântul nou a dobândit în ultimele decenii ceva magic.

Dar cum se poate creea noul, fără de care o firmă pare de acum învechită ? Folosind permanent inovarea, termen care aparţine de fapt aceleaşi familii de cuvinte.

In domeniul industrial, inovarea s-a impus nu atât ca urmare a invenţiilor promovate de autorii lor entuziaşti cu nenumărate sacrificii (vezi de exemplu avionul cu reacţie al lui Coandă, în anii ‘20), cât datorită unor restricţii de ordin economic şi social.La ora actuală, nevoia de inspiraţie (inovare, creativitate) este din ce în ce mai mare, tendinţă care va creşte de altfel în viitorii ani în defavoarea muncii de rutină.

Kano clasifică atributele, caracteristicile şi avantajele unui produs în trei categorii:

- caracteristici de prag (sau calitate implicită). Este vorba de caracteristicile pe care cumpărătorul se aşteaptă să le găsească la produs, iar lipsa lor determină insatisfacţia evidentă a clientului.

- caracteristici de performanţă (calitate explicită), care constă în acele caracteristici ce sunt realizate cât mai bine cu putinţă. Ex: consumul de benzină la 100 Km.

- caracteristici de excelenţă (calitate care atrage), care constă în prezenţa unor caracteristici la care cumpărătorul nu se aşteaptă să le găsescă. Ex. silenţiozitatea deosebită şi lipsa totală de vibraţii a unui motor de automobil. Se poate remarca faptul că în timp caracteristicile de excelenţă pot deveni caracteristici de performanţă, apoi de prag, în măsura în care ele sunt adoptate de majoritatea producătorilor.

In aceste condiţii, curba de sus a diagramei devine cea a caracteristicilor de excelenţă, cea din mijloc cea a caracteristicilor de performanţă iar cea de jos a caracteristicilor de prag.

Diagrama lui Kano demonstrează că, mai ales în condiţii concurenţiale, nevoia de a introduce noul, de a inova continuu, este imperativă.