Managementul Stresului Ocupațional

Schimbările la nivelul societăţii determină, inevitabil, schimbări la nivelul tuturor structurilor. Preocupările trebuie să conducă nu numai la îmbunătăţirea cadrului legislativ dar şi la asigurarea desfăşurării unor activităţi în condiţii de competenţă, competitivitate şi performanţă profesională. Într-o lume aflată în continuă schimbare, lipsa de profesionalism, competenţă şi imobilismul managerial pot fi mult mai costisitoare decât schimbarea în sine. Iată motivul pentru care o preocupare de mare actualitate o constituie managementul resurselor umane, al gestionării calităţii umane.

Nevoia de performanţă este o componentă centrală în dezvoltarea umană generală şi individuală. Dar performanţa umană poate fi influenţată negativ de diferiţi factori printre care se numără şi factorii stresori.

Cei mai mulţi angajatori şi angajaţi consideră stresul ca şi un fenomen normal la locul de muncă. Sunt anumiţi angajaţi care resimt efectele stresului mult mai sever decât colegii lor, iar când efectele lui depăşesc rezistenţa şi capacitatea de adaptare, angajaţii se îmbolnăvesc şi au nevoie de concediu medical şi de tratamente medicale pentru a-şi reface sănătatea. Biroul de statistica a muncii din SUA numeşte efectele stresului ocupaţional ca reacţii nevrotice la stres. Atât SUA cât şi Uniunea Europeană în anii 2001-2002 au acordat o atenţie deosebită stresului ocupaţional.

Stresul la locul de muncă, conform “Convenţiei 72 a O.M.S.“ duce la disconfort sau disfuncţionalităţi de nivel fizic, psihic şi/ sau social.

În Europa mai mult de 40 milioane de oameni sunt afectaţi de stres profesional.

În numărul 37 al Revistei World of Work (a Organizaţiei Internaţionale a Muncii) din decembrie 2000, se atrage atenţia asupra creşterii frecvenţei de apariţie a depresiei în rândul angajaţilor şi a costurilor asociate provocate de stresul la locul de muncă:

- angajaţii semnalizează stresul în creştere care le provoacă epuizare, anxietate, comportament antisocial şi în cele din urmă pierderea locului de muncă cu imposibilitatea de reangajare;

- angajatorii indică alte efecte ale stresului în organizaţie: scăderea productivităţii, reducerea profitului şi creşterea îngrijorătoare a cheltuielilor de înlocuire a angajaţilor care conduc în cele din urmă la faliment;

- pentru guvernanţi, efectele de mai sus ale stresului la locul de muncă, se traduc, în timp, în creşterea alarmantă a cheltuielilor de îngrijirea a sănătăţii şi reducerea venitului naţional.

Stresul la locul de muncă e responsabil pentru milioane de zile lucrătoare neutilizate în fiecare an şi pentru milioane de concedii de boală. Deşi cifrele care reflectă pierderile umane şi băneşti sunt semnificative, multe organizaţii nu realizează cât de mult afectează stresul la locul de muncă viaţa economică.

Stresul duce la o proastă condiţie fizică şi mentală a personalului.

Condiţia fizică şi mentală proastă a angajaţilor şi condiţiile inadecvate de lucru duc la accidente de muncă, suferinţă umană, decese, procese, bani pierduţi, timp pierdut.

Lucrarea de faţă aduce în discuţie necesitatea cercetării stresului la locul de muncă, necesitatea informării şi educării angajatorilor şi angajaţilor în vederea evitării sau reducerii stresului la locul de muncă precum şi necesitatea implementării unor programe de gestiune eficientă a stresului ocupaţional în managementul resurselor umane.