Managementul total al calității

Managementul total al calitatii

1. Fundamentele teoretice ale managementului calitatii

Cei mai importanti precursori ai managementului calitatii sunt: Deming, Juran, Feigenbaum, Ishikawa, Crosby.

Deming a fost preocupat, in specil, de interpretarea stistica a fenomenului calitatii. Prin activitatea pe care a desfasurat-o in domeniul perectionarii profesionale a lucratorilor in industria japoneza, Deming a castigat un prestigiu deosebit, premiul national pentru calitate poarta numele “Premiul Deming in domeniul calitatii”.

Cea mai importanta lucrare a lui Deming in domeniul managementului calitatii a aparut in 1982, in care el a inaintat “programul in 14 puncte” referitoare la imbunatatirea calitatii si productivitatii, destinat conducerii intreprinderii, care, in conceptia lui Deming, este responsabila de calitate si imbunatatirea ei:

Cele “14 puncte” sunt:

1. Asigurarea imbunatatirii continue a calitatii (pe baz unui plan);

2. Adoptarea unei noi filosofii (renuntand la “nivelul acceptabil” al calitatii);

3. Renuntarea la controlul integral al produselor (introducand metode de control statistic);

4. Solicitarea dovezilor din partea furnizorului referitor la evidenta statistica a calitatii;

5. Descoperirea problemelor;

6. Utilizarea metodelor moderne de instruire a personalului;

7. Asigurarea tuturor angajatilor cu instrumentele necesre;

8. Eliminare fricii (comunicare, incurajare);

9. Inlaturarea barierelor dintre compartimentele intreprinderii;

10. Eliminarea fiselor, sloganurilor specifice muncii fortate;

11. Revederea tempoului de munca normat;

12. Eliminarea obstacolelor care ii impiedica pe oameni sa fie mandri de munca lor;

13. Introducerea unui program riguros de instruire a personalului;

14. Crearea unei structuri corespunzatoare la nivelul conducerii de varf, care ar asigura indeplinirea celor 13 puncte numite mai sus.

Juran, professor American de origine romana, a initiat si coordonat la inceputul anilor ’50 cursurile de perfectionare a lucratorilor din industria japoneza, sub deviza “calitatea este o problema a tuturor”.

In publicatiile lui Juran se regasesc recomandari pentru solutionarea problemelor managementului calitatii. El propune urmatoarea succesiune a etapelor:

1. Convingerea tuturor de necesitatea imbunatatirii;

2. Identificare “proiectelor vitale”;

3. Asigurarea progresului in cunoasterea problemelor;

4. Efectuarea anlizei pentru descoperirea cauzelor problemei;

5. Determinarea efectului schimbarilor propuse asupra personalului;

6. Actiuni pentru validarea schimbarilor preconizate;

7. Introducerea sistemului corespunzator de supraveghere a noului nivel al calitatii.

Pentru rezolvarea sistematica a problemelor, Juran considera ca sunt necesare doua faze:

a) faza de “diagnostic” (analiza problemei);

b) faza “terapeutica” (elijminarea cauzelor).

Fegenbaum este cunoscut, in special, prin faptul ca, a introdus conceptul de “Total Quality Control”-“principiul de baza al conceptului de calitate totala, care reflecta si diferenta fundamentala fata de lte concepte, consta in aceea ca, pentru a obtine o eficienta corespunzatoare, tinerea, tinerea sub control a calitatii trebuie sa inceapa cu identificarea cerintelor de calitate ale consumatorilor si sa inceteze numai dupa ce produsul a ajuns la consummator, iar acesta este satisfacut. Total Quality Control inseamna coordonarea actiunilor lucratorilor, a masinilor si informatiilor pentru atingerea acestui obiectiv”.

Elementele TQC dupa Feigenbaum:

1. Formularea clara a politicii calitatii;

2. Orientarea absoluta spre client;

3. Integrarea activitailor la nivel de intreprindere;

4. Stabilirea clara a atributiilor si responsabilitatilor;

5. Stabilirea unor masuri specile de asigurare a calitatii la subfurnizori;

6. Asigurarea achipamentelor necesare de inspectie si incercari;

7. Asigurarea unor procese, metode de supraveghere si a unui sistem informational efficient;

8. Motivaare si pregatirea lucratorilor in domeniul calitatii;