Managementul unei instituții publice

1.INTRODUCERE IN MANAGEMENTUL SERVICIILOR PUBLICE

PREZENTAREA INSTITUTIILOR PUBLICE

Institutiile publice reprezinta ansamblul structurilor organizate, create în societate pentru gestionarea afacerilor publice. Institutiile publice, în sensul birocratic pe care îl au în ziua de astazi, reprezinta singurul mod de organizare social-economica a statului care poate face fata provocarilor modernitatii (numarul mare al populatiei, diversitatea si complexitatea nevoilor umane ce se cer satisfacute). Ceea ce face din institutiile birocratice instrumente eficiente este caracterul lor rational – observa Max Weber – manifestat în cele patru dimensiuni principale ale acestora:

- pot manevra un numar mare de sarcini;

- pun accent pe cuantificare;

- opereaza într-un mod previzibil, standardizat;

- pun accent pe controlul asupra celor angrenati în sistemul institutiilor.

Într-un stat democratic ele au urmatoarele functiuni:

- pregatirea si adoptarea de acte normative;

- punerea în executare a legilor;

- supravegherea punerii în executare a hotarârilor luate la nivel politic.

O institutie publica „vinde” bunuri si servicii care asigura facilitati precum: servicii de telecomunicatii, electricitate, aprovizionarea cu gaze si apa, transport (cai ferate, aeriene, navale), transportul public urban, servicii financiare (banci, companii de asigurare). Obiectivul unei institutii publice este servirea interesului public. Sunt situatii în care initiativa particulara nu poate acoperi cerintele societatii si de aceea sunt necesare institutii specifice.

SCURT ISTORIC AL INSTITUTIEI PUBLICE

Agregarea comunitatilor umane la nivelul unor sisteme nationale a condus la aparitia primelor guverne.

Pentru gestionarea situatiei la nivel teritorial au fost necesare forme administrative.

Putem enumera aici:

- Sistemele administrative din Egiptul antic;

- Sistemele administrative din timpul dinastiei Han (206 î.e.n. – 220 e.n.), care sugerau pornind de la preceptele confucianiste, modul de acces al indiviziunilor la guvernare (calitatea indivizilor si nu pozitia sociala);

- Imperiile administrative grec si roman controlate de la centru prin legi si proceduri.

Modelul traditional de administratie publica dateaza de la mijlocul secolului al XIX-lea, structurile democratice dezvoltându-se odata cu aparitia statului modern.

S-a trecut astfel de la sistemele de administratie bazate pe loialitatea fata de un individ (rege, ministru etc.) la sisteme administrative în care individul este devotat statului în raport cu componentele sistemului legislativ.

În ultima parte a secolului al XIX-lea au fost necesare reforme asociate cu modelul traditional de administratie.

CARACTERIZARE GENERALA

Institutiile publice au detinut pentru multa vreme un rol important în majoritatea tarilor dezvoltate, dar, odata cu privatizarea unor servicii publice, unele institutii au trecut într-un plan secundar.

Aceste institutii sunt importante pentru ca:

- Activitatea lor este dependenta de sectorul guvernamental;

- Managementul sectorului public controleaza activitatea organizatiilor cu scop lucrativ.

În cadrul acestor institutii avem în vedere si politicile sociale, industriale si de investitii. În cazul în care controlul guvernamental este prea rigid, institutiile publice îsi pierd statutul de entitati independente, astfel ca nu mai sunt rentabile pentru public.

Sunt situatii în care institutiile publice nu pot fi controlate eficient iar randamentul lor este inferior companiilor private. Este oportun ca atunci sa se puna problema privatizarii unor servicii publice.

Daca managerii din organizatiile private au în vedere, în primul rând, profitul, scopul managementului public este satisfacerea interesului general.

Succesul institutiilor publice depinde si de modul în care Guvernele vor gasi mecanismele de motivare si control adecvate fara a implementa proceduri rigide la nivelul fiecarei entitati publice.