Managerii și Managementul

1. Definirea managerului

Cel mai important personaj în exercitare managemetului, a proceselor de management, este managerul.

În estenţa, managerul este o persoană care, în virtutea sarcinilor, competenţelor şi responsabilitaţilor circumscrise postului ocupat, exercită procese de management, deci adoptă decizii şi iniţiază acţiuni prin care influenţează comportamentul decizional şi operaţional al altor persoane.

Din definiţia de mai sus derivă două aspecte. Primul se referă la faptul că, în ipostaza de manager se poate afla o persoană – cazul cel mai frecvent, sau un grup de persoane.

Al doilea aspect vizează, practic, preocupările unui manager, ce face aceasta în cadrul firmei.

Potrivit opiniei lui A.Mackensie, exprimată în noiembrie 1969 în Harward BusinessReview, managementul este „procesul în care managerul opereză cu trei elemente fundamantale: idei, lucruri si oameni - realizând prin alţii obiectivele propuse”;Peter Drucker consideră că managementul este echivalent cu „persoanele de conducere”, termenul de „management” fiind doar un eufemism pentru „şef” . „Principala şi poate singura sarcină a managementului este de a mobiliza energiile unitaţii economice pentru îndeplinirea sarcinilor cunoscute şi definite”, iar testul reuşitei, susţine Drucker, constă în „obţinerea unei eficienţe ridicate şi adaptarea la modificările din exterior”.

2. Relaţia manager-subordonat

Din elementele prezentate şi din analizele suplimentare rezultă că managerul se deosebeşte de executanţi prin mai multe caracteristici .

Succinta trecere în revistă a acestor particularitaţi ridică în discuţie o dilemă, respectiv dilema dintre cel care conduce şi cel care execută, abordată prin prisma distanţei dintre cele doua categorii de personal. Se deosebesc trei tipuri de perechi :

• Perechea şef - subaltern , marcată de o „prăpastie ” vizibilă între cel care conduce şi cel care pune in operă deciziile primului.

• Perechea şef - subordonat,mult mai „normală” în comparaţie cu precedenta,distanţa dintre cele două personaje fiind mult mai redusă.

• Perechea şef - colaborator , ce socate in evidenţa o implicare activă, efectivă şi responsabilă a celor conduşi în procesele decizionale.

3 Tipuri de manageri şi stiluri manageriale

Definirea tipului şi stilului managerial

Competenţa şi maniera de utilizare a acesteia în exercitarea proceselor de management deferenţiază managerii în mai multe categorii, respective tipuri de manageri şi stiluri de management.

Un manager este persoană responsabilă cu planificarea şi dirijarea muncii unui grup de persoane/indivizi, monitorizarea muncii lor şi de a lua masuri de corectare cand este cazul. Pentru mulţi oameni, acesta este primul lor pas pentru o cariera de management. Managerii pot îndruma direct muncitorii sau pot îndruma câţiva supervisori care sa îndrume muncitorii. Managerul trebuie să fie familiarizat cu munca tuturor grupurilor pe care le supraveghează, dar nu trebuie sa fie cel mai bun in vreuna sau in toate zonele. Este mult mai important pentru manager să ştie să se descurce cu muncitorii decât să ştie să facă munca lor bine.

Stilul de management constă în modul de utilizare a cunoştinţelor, calitaţilor şi aptitudinilor în relaţiile cu subordonaţii şi derularea efectivă a acestor procese de muncă.

Stilul de management poate fi apreciat prin anumite instrumente de analiză diagnostic ale chestionarelor care permit managerului să fie încadrat în anumite norme şi criterii verificabile în activitatea de management a unităţii economice.

În efectuarea cuantificărilor ale stilului de management se recomandă considerarea unor trăsături specifice cum ar fi: variabilele care formează obiectivul cuantificării nu au un caracter concret, ele sunt de natură complexă şi măsurarea lor implică practicarea unor instrumente specifice; precizarea conţinutului variabilelor trebuie făcută în mod diferenţiat; variabilele caracteristice managerului trebuie analizate în strânsă legăturăcu variabilele unităţii economice pentru a putea asigura utilitatea concluziilor ce urmează a fi formulate este necesar să se lucreze cu eşantioane representative.