Managerul - rol și interacțiuni

I Managerul - rol si interactiuni

1. Introducere

Adeseori capacitatea de a conduce şi un manager eficient sunt atribuite calităţii de “charismatic”. În mod evident, cu cât un manager este bine pregătit în mai multe domenii cu atât mai mare este potenţialul său de eficacitate, cu condiţia ca el sa se adapteze astfel încat sa folosească aptitudinile potrivite la momentul potrivit.

Schimbările sociale şi de altă natură tind să reducă masura în care managerii se pot baza pe autoritatea lor formală pentru a-şi executa funcţia. Astfel au devenit mai impotante stilurile politice de management, care fac uz de autoritatea formală doar în ultimă instanţă, deşi unele schimbări ale condiţiilor economice au dus uneori la un reviriament al stilurilor manageriale mai importante.

Totusi se manifestă înca o mare varietate a situaţiilror în care se pot afla managerii. Mulţi sunt şi factorii care-şi pun amprenta asupra stilului corespunzator într-o anumită situaţie. Unii dintre aceşti factori sunt prezenţi pe parcursul lucrării, inclusiv efectul deosebirilor regionale şi problemele cu care se confruntă managerii care lucreză în străinătate. Este de asemenea explicat conceptul de agresivitate şi importanţa sa pentru management.

Inceputurile managementului se pierd in negura vremurilor ; omul a facut management dintotdeauna, pentru ca de cand exista si-a pus intrebari asupra a ceea ce are de facut si anume cum se face ceva ; conducerea, managementul a aparut odata cu societatea romaneasca. Cum era si firesc, si conducerea a evoluat odata cu omenirea, cu societatea, dar a avut o constanta : orientarea oamenilor in cadrul unui efort organizat.

Paternitatea conceptului de management este atribuita in mod curent lui Frederick Taylor ; o perioada relativ indelungata urmasii acestuia, prin opiniile lor au evoluat spre imbunatatiri organizatorice si tehnice.

Privind managementul ca profesie, opiniile nu au fost si nu sunt concordante. De aici intereseaza doua concepte ; cel de profesiune si cel de profesionist, managementul fiind o profesiune ( de la latinescul professio) si deci poate fi insusit, dezvoltat si ameliorat.

II. Conceptul de manager.

2.1. Definirea mangerului

Din analiza definiţiilor mangerului sau cadrului de conducere se constată două abordări principale. O primă abordare, include în categoria managerilor nu numai cadrele de conducere propriu-zise, dar şi personalul de specialitate. Peter F. Drucker sustine ca managerul este o persoana care directioneaza si influenteaza activitatea celorlalti astfel incat acestia sa-si indeplineasca munca. O a doua tendinţă include în categoria managerilor numai persoanele care efectiv deţin posturi manageriale, adică acelora care le sunt nemijlocit subordonaţi alţi componenţi ai firmei, ce iau decizii de conducere, deci care influenţează în mod direct acţiunile si comportamentul altor persoane.

Materia primă a managerilor o reprezintă potenţialul subordonaţilor şi propriul lor talent de a conduce. Activitatile specifice managerilor isi au originea in functiile clasice, formulate de Henri Fayol in 1946: previziune, organizare, comanda/coordonare si control.

Henry Mintzberg considera ca pentru exercitarea autoritatii, managerul trebuie sa indeplineasca o serie de roluri fundamentale: de reprezentare, informationale, decizionale, decizionale speciale, de alocare a resurselor si de alocare a resurselor. Acestora le sunt asociate alte roluri secundare, care orienteaza efectiv activitatea managerului.

In sens larg, managerul este persoana care aplica functiile managementului, in acord cu sarcnile, competentele si responsabilitatile atribuite functiei pe care o exercita.

Intr-o alta abordare, managerii sunt : executivi, generalisti si specialisti ( Mondy Wayne, Noe Premeaux, 2002, p.11 ); managerii de top sunt executive, generalistii sunt cei carora le revine aplicarea tuturor functiilor manageriale in domeniul resurselor umane, iar specialistilor le revin activitati concrete ( recrutare, interviuri pentru selectie, evaluarea performantelor etc. ).

Competenta manageriala se evidentiaza prin capacitatea conducatorului de a-si indeplini sarcinile la standardele adoptate de organizatie.

Dupa nivelul ierarhic la care se situeaza, managerii sunt: de nivel inferior - cei care lucreaza direct cu executantii, de nivel mediu - cei care au in subordine atat executanti cat si manageri de nivel inferior, respectiv de nivel superior - cei care au in subordine toate nivelurile ierarhice ale organizatiei.

2.2. Sfera calităţilor si cunoştinţelor.

Specificul proceselor manageriale se reflectă atât în proporţia superioara în care managerii trebuie să posede o serie de calităţi, cunoştinţe, aptitudini si comportamente necesare tuturor componenţilor firmei, cât şi o serie de cunoştinţe şi aptitudini specifice acestui domeniu. Din prima categorie fac parte: inteligenţa, memoria, spiritul de observaţie, capacitatea de concentrare, sanătatea, caracterul, calităţi necesare în orice profesie, dar la dimensiuni sporite pentru manageri, dată fiind complexitatea şi dificultatea proceselor manageriale. Managerii trebuie să posede într-o proportie sporită şi o serie de cunoştinţe economice, psiho-sociale, juridice, tehnice, matematice şi statistice, de cultură generală etc. şi aptitudini de autoperfecţionare continuă, de a lucra în echipă s.a. Aşa cum au răspuns managerii din 28 de tări, capacitatea de a decide, cunoştinţele manageriale, cunoştinţele economice, abilitatea de a dirija oamenii şi capacitatea de autoperfecţionare continuă au un rol prioritar.