Măsurarea și Studiul Consumului de Timp de Muncă prin Intermediul Fotografierii Zilei de Muncă

Introducere

Actualmente, în condițiile severe ale economiei de piață, unde dintr-un numar enorm de întreprinderi supraviețuiesc doar cele mai puternice, orice întreprindere depune eforturi considerabile pentru a spori productivitatea și drept consecință a-și maximaliza profitul. Cu toate că cantitatea de producție, fie direct, fie indirect, depinde de o multitudine de factori, unii dintre aceștia au rol de piloni în organigrama întreprinderii.

Întrepriderile care au progresat pe scara economica au depistat deja cheia succesului, ce îi ghidează spre un viitor financiar prosper și durabil.Conducătorii afacerilor au perceput la timp că componenta de bază a oricărei unități de producție este oglindită de personalul acesteia. Rolul resurselor umane în cadrul unei firme poate fi conceput ca un element de bază, asemeni unui fundament fără de care se surpează toată construcția Anume de organizarea personalului, sudarea lui într-un tot-întreg, transformîndu-l astfel într-un colectiv de munca unit de aceleași scopuri care activează pentru dezvoltarea fructuoasă a întreprinderii, depinde într-o mare măsura progresul și productivitatea firmei. Doar realizînd importanța fiecarui individ din această „familie de producție”, administrația va fi capabilă sa mînuieasca eficient procesele ce au loc în întreprindere, iar fiecare lucrător, la rîndul său, va activa în continuu pentru realizarea planurilor, idealurilor, scopurilor și culmilor țintite de către întreprindere.

Din moment ce în cadrul întrepriderii resursele umane sunt privite ca o componentă indispensabilă, munca lor fiind apreciată la justa valoare, administrația trebuie să elaboreze metode de îmbunătățire a activitații lucrătorilor, deoarece dezvoltarea anume acestui aspect va conduce, nemijlocit, spre intensificarea calității muncii și sporirea productivității.

Luînd în considerație că, productivitatea muncii reprezintă eficiența muncii oamenilor în procesul de producție, exprimată prin raportul dintre consumul de muncă și cantitatea de producție realizată într-o unitate de timp, sarcina prioritară a oricărei întreprinderi este de a spori masurătorii naturali (tone, metri, ș.a.,) și cei valorici (lei) ai productivității. Pentru aceasta, administrația, conducătorii, trebuie să acorde atenție considerabilă organizării tehnologice și economice a proceselor de producție. Din strat, este nevoie să fie depistate „punctele vulnerabile” ale procesului de producție, adică acele componente care pot fi optimizate și ca drept rezultat vor contribui la creșterea productivității – scopul primordial al fiecărei întreprinderi. Una dintre metodele organizării eficiente a muncii este normarea muncii, adică determinarea cît mai exactă a acelor sarcini pe care trebuie sa le îndeplinească un lucrător în dependență de calificarea acestuia, luînd în considerație anumite condiții tehnico-organizatorice. În zilele noastre, în cadrul întreprinderilor pentru măsurarea cheltuielelor de muncă se utilizează așa numitele norme de muncă care oglindesc diferite laturi ale procesului de muncă. Una dintre cele mai substanțiale tipuri de norme este cea de timp, care reprezintă timpul alocat unui lucrător de o anumită calificare pentru efectuarea unei faze de executare a produsului cu o intensitate lucrului normală, în condiții tehnce și organizatorice care sunt prestabilite.

În general, în cadrul unei întreprinderi problema timpului este studiată foarte minuțios, deoarece anume în sfera de producție domnește legendarul aforism „time is money”, care prin sensul său pune pe aceeași balanță timpul și banii. Într-o anumită cantitate de timp poate fi fabricată o cantitate stabilită de produse, care fiind înaintată în piață aduce producătorului profit. Orice abatere de la timpul de producere stabilit va fi egalată cu pierderi în producție, deci minimalizarea banilor alocați din vînzări. De aceea este foarte important să studiem consumul de timp de muncă a unui lucrător pe parcursul unei zile întregi pentru a putea stabili niște norme de producție pentru muncitorul de o anumită calificare și a prognoza volumul producerii pe un termen mai lung, spre exemplu pe o lună. Însă, în momentul în care atragem atenția asupra timpului petrecut de către muncitor în incinta întreprinderii nu trebuie să trecem cu vederea faptul că nu complet cele 8 ore lucrătoare sunt destinate producerii. Pe parcursul zilei întregi, pe lîngă operațiile de producere, fiecare muncitor are un set de activități suplimentare care obligatoriu trebuiesc luate în considerație în momentul planificării producerii.

Pentru a analiza amănunțit ziua de lucru a unui muncitor se folosesc mai multe metode, una dintre care este fotgrafierea zilei de muncă. Anume această metodologie permite măsurarea și analiza concretă a timpului tuturor activităților executate de către lucrător pe tot parcursul zilei. În urma efectuării fotografierei zilei de muncă se depistează toate activitățile muncitorului pe parcursul la tot programul de lucru, atît cele legate direct de producere, cît și cele secundare care sunt menite să satisfacă necesitățile personale. Astfel, se pot face concluzii obiective referitor la eficiența folosirii timpului de lucru. În cazul în care se depistează că acest timp a fost folosit irațional, atunci se preiau măsuri de modificare, deoarece timpul de producere este strîns conectat cu productivitatea în cadrul unei întreprideri. De aceea, dacă se pune scopul sporirii volumului de producție, atunci este necesar de a mări timpul operțiilor de producere din contul unor activități iraționale sau care ocupă mult prea mult timp.