Cuprins
- Cuprins
- I. Introducere 3
- II. Caracteristicile unui sistem de managementul cunostintelor 3
- 2.1 Managementul de cunostinte 3
- 2.2 Sisteme bazate pe managementul cunostintelor 4
- 2.3 Obiectivele sistemelor de managementul cunostintelor 5
- 2.4 Functiile unui sistem de managementul cunostintelor 5
- 2.5 Tipuri de sisteme de managementul cunostintelor 5
- III. STUDIU DE CAZ 5
- 3.1 Introducere 5
- 3.2 Problema 6
- 3.3 Solutia de tip management al cunostintelor 6
- 3.4 Planul de implementare 8
- IV. Concluzii 9
- Bibliografie 10
Extras din proiect
I. Introducere
Managementul cunostintelor s-a dezvoltat in ultimele decenii ca rezultat al necesitatii
organizatiilor de a obtine avantaj competitiv si diferentiere strategica in conditiile globalizarii si
exploziei informatiilor, devenind un instrument valoros pentru asigurarea succesului. Cunostintele –
informatia cuprinsa intr-un set de practici de munca, “teorii in actiune”, deprinderi, activitati si
procese ale angajatilor firmei – sunt acum “miezul” evaluarii gradului de competenta in economia
informationala globalizata.
Managementul cunostintelor (“knowledge management”), reprezinta obtinerea de catre
indivizii potriviti a informatiei corecte in timp util, astfel incat acestia sa poata lua deciziile cele mai
bune” ( Gordon Petrash, 1997).
Knowledge Management reprezinta identificarea si analizarea cunostintelor disponibile si
necesare si a proceselor relationate cunostintelor, planificarea si controlul subsecvent al actiunilor,
pentru a dezvolta atat cunostinte, cat si procesele necesare atingerii scopurilor organizationale (J.
Kingstone, A. Macintosh, 2000).
II. Caracteristicile unui sistem de managementul cunostintelor
Daca in trecut, factorii de succes erau reprezentati de productivitate, eficienta si
managementul calitatii, ei au fost inlocuiti in prezent de creativitate, inovare si cunostinte. De
aceea, valorificarea optima a cunostintelor reprezinta noul camp de batalie si noua provocare
pentru toate firmele, indiferent de marime si domeniu de activitate.
Intreprinderile nu trebuie doar sa dezvolte si sa extinda cunostintele angajatilor, trebuie sa
foloseasca mecanisme si proceduri pentru a transforma cunostintele individuale in active. Folosirea
continua a cunostintelor nu diminueaza valoarea acestora, cum este cazul altor mijloace de
productie. Dimpotriva, cu cat se folosesc mai des cunostintele, cu atat acestea se dezvolta si le
creste valoarea.
Cunostintele sunt achizitionate si dezvoltate in mod gradual, pe masura ce angajatii
dobandesc experienta in firma, dar se pot pierde extrem de usor, prin plecarea angajatilor din
firma. De aceea, este extrem de important ca organizatiile sau intreprinderile moderne sa dezvolte
mecanisme logice si metodice pentru managementul bazat pe cunostinte, pentru a sistematiza
activele de cunostinte si informatii si pentru a combina in mod optim cunostintele existente in
vederea cresterii performantelor firmei. De asemenea, firmele trebuie sa gaseasca metode pentru
dezvoltarea si diseminarea cunostintelor existente.
Drept urmare, in cadrul acestor intreprinderi se incearca sau se ia in vedere adoptarea
sistemelor care suporta managementul cunostintelor si implicit managementul de cunostinte.
2.1 Managementul cunostintelor
Managementul de cunostinte este o tehnologie care se axeaza pe implicarea
cunostintelor in diferite situatii ale problemei sau intr-un sistem. Scopul managementului de
cunostinte este transformarea cunostintelor implicite in cunostinte explicite. Managementul implica
o colectie de activitati (evaluarea situatiei, definirea scopului, formarea echipei, alocarea resurselor)
al caror scop este asigurarea desfasurarii proiectului sau sarcinii propuse. Cunoasterea este
definita ca fiind o colectie de reguli, principii si informatii structurale care permit luarea deciziilor si
rezolvarea problemelor. Managementul de cunostinte reprezinta colectia de procese care
guverneaza crearea, diseminarea, si utilizarea de cunostinte. Acest tip de management consta in
focalizarea activitatilor organizatiei pe obtinerea de cunostinte din experienta proprie si din
experienta altora si pe aplicarea logica a acestor cunostinte pentru a duce la bun sfarsit sarcinile
organizatiei.
Managementul de cunostinte reprezinta identificarea, optimizarea si gestionarea de valori
intelectuale, cunostinte explicite sau cunostinte tacite. Acesta are sarcina de a dezvolta si exploata
resursele tangibile si intangibile ale organizatiei si inglobeaza problemele tehnologice si
organizationale.
Managementul de cunostinte ajuta la imbunatatirea experientei prin asigurarea
accesibilitatii la cunostintele despre proiectele, initiativele, esecurile si succesele traite. De
asemenea, permite colaborarea prin cunostinte intre indivizi, echipe si comunitati de specialisti.
Cele mai valoroase cunostinte, deprinderi si competente utile afacerii se afla in mintea propriilor
angajati. Cunoasterea tacita poate fi rar articulata pe deplin, dar se poate manifesta usor prin
aplicatie, integrare si colaborare.
O strategie de management al cunostintelor si un sistem de management al cunostintelor
trebuie sa detina urmatoarele componente: intuitie, judecata, experienta, valori, ipoteze, convingeri
si inteligenta.
Cele trei etape in procesul de cunoastere si invatare sunt:
1) Achizitia de cunostinte: este un proces de dezvoltare si creare de viziuni,
relatii si deprinderi. Achizitia de cunostinte se realizeaza prin instrumente de captare si din
baze de date.
2) Partajarea cunostintelor: implica diseminarea si punerea la dispozitie a tot ce
este deja cunoscut. Centrarea pe colaborare si comunicare sunt principalii factori care
diferentiaza sistemele bazate pe cunostinte de sistemele de informatii.
3) Utilizarea: intervine atunci cand invatarea este integrata in organizatie. Ceea
ce este disponibil pe scara
Preview document
Conținut arhivă zip
- Memoriile Organizationale SC Prestarea SRL.pdf