Memoriile organizaționale SC Prestarea SRL

I. Introducere

Managementul cunostintelor s-a dezvoltat in ultimele decenii ca rezultat al necesitatii

organizatiilor de a obtine avantaj competitiv si diferentiere strategica in conditiile globalizarii si

exploziei informatiilor, devenind un instrument valoros pentru asigurarea succesului. Cunostintele –

informatia cuprinsa intr-un set de practici de munca, “teorii in actiune”, deprinderi, activitati si

procese ale angajatilor firmei – sunt acum “miezul” evaluarii gradului de competenta in economia

informationala globalizata.

Managementul cunostintelor (“knowledge management”), reprezinta obtinerea de catre

indivizii potriviti a informatiei corecte in timp util, astfel incat acestia sa poata lua deciziile cele mai

bune” ( Gordon Petrash, 1997).

Knowledge Management reprezinta identificarea si analizarea cunostintelor disponibile si

necesare si a proceselor relationate cunostintelor, planificarea si controlul subsecvent al actiunilor,

pentru a dezvolta atat cunostinte, cat si procesele necesare atingerii scopurilor organizationale (J.

Kingstone, A. Macintosh, 2000).

II. Caracteristicile unui sistem de managementul cunostintelor

Daca in trecut, factorii de succes erau reprezentati de productivitate, eficienta si

managementul calitatii, ei au fost inlocuiti in prezent de creativitate, inovare si cunostinte. De

aceea, valorificarea optima a cunostintelor reprezinta noul camp de batalie si noua provocare

pentru toate firmele, indiferent de marime si domeniu de activitate.

Intreprinderile nu trebuie doar sa dezvolte si sa extinda cunostintele angajatilor, trebuie sa

foloseasca mecanisme si proceduri pentru a transforma cunostintele individuale in active. Folosirea

continua a cunostintelor nu diminueaza valoarea acestora, cum este cazul altor mijloace de

productie. Dimpotriva, cu cat se folosesc mai des cunostintele, cu atat acestea se dezvolta si le

creste valoarea.

Cunostintele sunt achizitionate si dezvoltate in mod gradual, pe masura ce angajatii

dobandesc experienta in firma, dar se pot pierde extrem de usor, prin plecarea angajatilor din

firma. De aceea, este extrem de important ca organizatiile sau intreprinderile moderne sa dezvolte

mecanisme logice si metodice pentru managementul bazat pe cunostinte, pentru a sistematiza

activele de cunostinte si informatii si pentru a combina in mod optim cunostintele existente in

vederea cresterii performantelor firmei. De asemenea, firmele trebuie sa gaseasca metode pentru

dezvoltarea si diseminarea cunostintelor existente.

Drept urmare, in cadrul acestor intreprinderi se incearca sau se ia in vedere adoptarea

sistemelor care suporta managementul cunostintelor si implicit managementul de cunostinte.

2.1 Managementul cunostintelor

Managementul de cunostinte este o tehnologie care se axeaza pe implicarea

cunostintelor in diferite situatii ale problemei sau intr-un sistem. Scopul managementului de

cunostinte este transformarea cunostintelor implicite in cunostinte explicite. Managementul implica

o colectie de activitati (evaluarea situatiei, definirea scopului, formarea echipei, alocarea resurselor)

al caror scop este asigurarea desfasurarii proiectului sau sarcinii propuse. Cunoasterea este

definita ca fiind o colectie de reguli, principii si informatii structurale care permit luarea deciziilor si

rezolvarea problemelor. Managementul de cunostinte reprezinta colectia de procese care

guverneaza crearea, diseminarea, si utilizarea de cunostinte. Acest tip de management consta in

focalizarea activitatilor organizatiei pe obtinerea de cunostinte din experienta proprie si din

experienta altora si pe aplicarea logica a acestor cunostinte pentru a duce la bun sfarsit sarcinile

organizatiei.

Managementul de cunostinte reprezinta identificarea, optimizarea si gestionarea de valori

intelectuale, cunostinte explicite sau cunostinte tacite. Acesta are sarcina de a dezvolta si exploata

resursele tangibile si intangibile ale organizatiei si inglobeaza problemele tehnologice si

organizationale.

Managementul de cunostinte ajuta la imbunatatirea experientei prin asigurarea

accesibilitatii la cunostintele despre proiectele, initiativele, esecurile si succesele traite. De

asemenea, permite colaborarea prin cunostinte intre indivizi, echipe si comunitati de specialisti.

Cele mai valoroase cunostinte, deprinderi si competente utile afacerii se afla in mintea propriilor

angajati. Cunoasterea tacita poate fi rar articulata pe deplin, dar se poate manifesta usor prin

aplicatie, integrare si colaborare.

O strategie de management al cunostintelor si un sistem de management al cunostintelor

trebuie sa detina urmatoarele componente: intuitie, judecata, experienta, valori, ipoteze, convingeri

si inteligenta.

Cele trei etape in procesul de cunoastere si invatare sunt:

1) Achizitia de cunostinte: este un proces de dezvoltare si creare de viziuni,

relatii si deprinderi. Achizitia de cunostinte se realizeaza prin instrumente de captare si din

baze de date.

2) Partajarea cunostintelor: implica diseminarea si punerea la dispozitie a tot ce

este deja cunoscut. Centrarea pe colaborare si comunicare sunt principalii factori care

diferentiaza sistemele bazate pe cunostinte de sistemele de informatii.

3) Utilizarea: intervine atunci cand invatarea este integrata in organizatie. Ceea

ce este disponibil pe scara