Metode și Mijloace de Prevenire a Poluării

Introducere

În ţara noastră protecţia mediului înconjurător constituie o problemã de interes naţional în scopul păstrării echilibrului ecologic, menţinerii şi îmbunatăţirii calităţii factorilor naturali, asigurării unor condiţii de viaţa şi de muncã tot mai bune generaţiilor actuale şi viitoare. Dezvoltarea industrialã este caracteristicã epocii actuale în problema mediului înconjurător, o “problemã” care ne poate ajuta sã ţinem cât mai departe factorii dăunători mediului înconjurãtor, astfel putem avea grijã de sănătatea noastrã respirând un aer curat atât în zona urbanã cât şi în cea ruralã.

Degradarea mediului are drept cauze atât unele fenomene naturale cât şi cele datorate activitãţii umane.Dacã factorii naturali cum ar fi uraganele, cutremurele de pãmânt, erupţiile vulcanice, ele acţionând intermitent, la intervale de timp variabile şi pe durate scurte, factorii antropicii ( datoraţi acţiunii omului ) se manifestã continuu şi drept urmare efectele negative ale acestorã sunt mult mai grave, ameninţând chiar cu producerea unor dezastre la nivel planetar.

Problema protecţiei mediului prin adoptarea mãsurilor de prevenire şi respectiv de combatere a poluãrii mediului a constituit una din preocupãrile comunitãţii ştiinţifice de pe malurile Atlanticului, concretizatã prin conferinţele internaţionale în cadrul cãrora s-au stabilit proceduri coerente de identificare şi limitare a impactului surselor de poluare.

Legãtura dintre dezvoltarea economică durabilã şi protecţia mediului evidenţiata încã de la începutul anilor 90, este unanim acceptatã la ora actualã prin implementarea sistemului de management al calităţii produselor în corelaţie cu sistemul managementului de mediu de cãtre marile companii comerciale.

Cele mai renumite firme internaţionale au promovat proceduri noi, moderne în domeniul atestării şi verificãrii gradului de protecţie a mediului prin apelarea la cele mai avansate cunoştinte tehnico-ştiintifice. Trebuie să acumulăm mai multe cunoştinţe asupra naturii mediului înconjurător, asupra stării actuale şi tendinţelor care au avut loc în mediul înconjurător, desfăşurării proceselor naturale, efectele poluantiilor asupra omului, vegetaţiei şi materialelor.

Întreaga experienţa dobândita de omenire până acum arată ca erorile costisitoare făcute până în prezent, mai ales în statele industrializate, pot fi evitate şi ca o analiză serioasă a lor poate duce la concluzii valabile pentru întreaga omenire.

Ca factor de importanţă vitală pentru societatea noastră, se impune cu necesitatea ca fiecare om să devină un participant conştient, practic şi energic în munca de prevenire a degradării mediului înconjurător, de ameliorare a calităţii vieţii lui.

Cu toate ca rezolvarea acestor probleme pe plan naţional este o chestiune strictă, proprie fiecărui stat în parte, totuşi la elucidarea lor trebuie să se ţină seama de faptul că mediul uman este global, în natură, şi că pentru mai eficientă soluţionare a problemelor, cooperarea internaţionala poate juca un rol important în protecţia şi gospodărirea raţionala a mediului înconjurător.

Poluarea reprezintă contaminarea mediului înconjurător cu materiale care interferează cu sănătatea umană, calitatea vieții sau funcția naturală a ecosistemelor (organismele vii și mediul în care trăiesc). Chiar dacă uneori poluarea mediului înconjurător este un rezultat al cauzelor naturale cum ar fi erupțiile vulcanice, cea mai mare parte a substanțelor poluante provine din activitățile umane.

Sunt două categorii de materiale poluante (poluanți):

Poluanții biodegradabili - sunt substanțe, cum ar fi apa menajeră, care se descompun rapid în proces natural. Acești poluanți devin o problemă când se acumulează mai rapid decât pot să se descompună.

Poluanții non degradabili - sunt materiale care nu se descompun sau se descompun foarte lent în mediul natural. Odată ce apare contaminarea, este dificil sau chiar imposibil să se îndepărteze acești poluanți din mediu.

Compușii non degradabili cum ar fi diclor-difenil-tricloretan (DDT), dioxine, di fenili policrorurati (PCB) și materiale radioactive pot să ajungă la nivele periculoase de acumulare și pot să urce în lanțul trofic prin intermediul animalelor. De exemplu, moleculele compușilor toxici pot să se depună pe suprafața plantelor acvatice fără să distrugă acele plante. Un pește mic care se hrănește cu aceste plante acumulează o cantitate mare din aceste toxine. Un pește mai mare sau alte animale carnivore care se hrănesc cu pești mici pot să acumuleze o cantitate mai mare de toxine. Acest proces se numește „bioacumulare”.

Metode şi mijloace de prevenire a poluării

1.Poluarea aerului

Contaminarea umană a atmosferei Pământului poate lua multe forme și a existat de când oamenii au început să utilizeze focul pentru agricultură, încălzire și gătitul alimentelor. În timpul Revoluției Industriale (sec. XVIII şi XIX), poluarea aerului a devenit o problemă majoră.