Migrația forței de muncă din România

Cap. I Introducere

1.1 Ce inseamna conceptul de migratie?

Termenul de migratie poate fi definit prin prisma mai multor autori dupa cum urmeaza:Miscarea migratorie(migratie) a populatiei este o forma a mobilitatii spatiale a populatiei ,definita ca deplasarea populatiei dintr-o localitate in alta sau dintr-o tara in alta,insotita de schimbarea statutului rezidential. Migratia este definita prin raportare la un spatiu de referinta. Migratia are o conditionare sociala si genereaza consecintele sociale.

In dex gasim explicatia conceptului de migratie ca fiind acea deplasare în teritoriu a populaţiei determinată de factori sociali, politici, economici sau naturali

În prezent, conceptul de migraţie (pe termen lung), reprezintă cazul de ,,persoane care se deplasează într-o ţară, alta decât cea proprie, pe o perioadă de cel puţin un an, astfel încât ţara de destinaţie devine în mod efectiv pentru acestea noua ţară de reşedinţă. Din punct de vedere al ţării de plecare, persoana respectivă va fi emigrant pe termen lung, iar din punct de vedere al ţării de sosire, persoana va fi imigrant pe termen lung.”

Conceptul de migraţie se particularizează în alte două subconcepte complementare; cel de emigrant şi de imigrant.

Emigrarea reprezintă ,,o formă de mişcare migratorie cu caracter definitiv care presupune obligatoriu schimbarea reşedinţeidomiciliului şi opţional renunţarea la cetăţenie”.

Imigrarea ,,presupune plecarea definitivă din ţara de origine sau de rezidenţă”.

1.2 Trasaturi

Statisticile privind migraţia arată că, în ultimii ani, numărul lucrătorilor străini a crescut în majoritatea statelor europene dezvoltate. Lucrătorii imigranţi sunt, în medie, mai tineri decât restul forţei de muncă şi sunt distribuiţi într-o gama largă de activităţi în cadrul economiei: agricultură, construcţii şi inginerie civilă, industrie uşoară, turism, sectorul hotelier şi catering, activităţi casnice sau diverse servicii, inclusiv informatice. Străinii au o pondere mult mai mare în anumite sectoare decât în totalul forţei de muncă. De regulă, această suprareprezentare apare în sectorul secundar.

În Germania şi Italia, de exemplu, mai mult de un sfert din forţa de muncă străină este ocupată în sectorul minier şi industrial. În Austria, Belgia, Franţa şi ţările din sudul Europei străinii sunt preponderenţi în domeniul construcţiilor.

În general, străinii sunt mult mai vulnerabili faţă de şomaj decât naţionalii. De asemenea, străinii sunt afectaţi diferit de şomaj, în funcţie de naţionalitatea lor. Aceste diferenţe se datorează tendinţelor economice, dar şi naturii activităţilor desfăşurate de străini. Aceleaşi influenţe au structura demografică a populaţiei străine şi momentul când migranţii au ajuns în ţara gazdă.

Gradul de ocupare al migranţilor este determinat şi de profilurile acestora. Şomajul variază în funcţie de vârstă, sex, naţionalitate, categorie de migranţi (refugiaţi, membru de familie sau lucrător), aptitudini, experienţă profesională şi durata şederii. Cunoaşterea limbii ţării gazdă contribuie semnificativ la integrarea pe piaţa muncii şi în societate.

Deplasarea dintr-un loc în altul reprezintă una din cele mai importante caracteristici ale populatiei. Dreptul de a se deplasa a fost recunoscut la nivel mondial de peste o jumătate de secol, prin adoptarea Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului. Declaraţia stipulează în Articolul 13: „Oricine are dreptul să se deplaseze liber şi să-şi stabilească reşedinţa pe teritoriul oricărui stat” şi „Oricine are dreptul să părăsească o ţară, inclusiv cea de origine, şi să se întoarcă în ţara sa”.

Migraţia forţei de muncă are deseori efecte negative asupra familiilor şi, în special, asupra educaţiei copiilor. Astfel scade rata căsătoriilor şi a natalităţii, concomitent cu sporirea ratei divorţurilor.

Migraţia influenţează şi relaţiile dintre sexe, pentru că femeile care au lucrat în străinătate s-au învăţat cu un câştig destul de consistent, sunt mai independente economic şi mai libere.

Migraţia a favorizat ameliorarea şi modernizarea sistemelor de securitate socială existente şi crearea unui sistem comunitar care să asigure protecţia socială a muncitorilor migranţi.

O altã caracteristicã importantã a fenomenului migraţiei o reprezintã reducerea productivităţii muncii şi starea de incertitudine în ceea ce priveşte planul de dezvoltare a companiilor pe termen mediu şi lung.

Trăsătura principală a migraţiei internaţionale a forţei de muncă constă, în faptul că acest proces are loc în strânsă legătură cu fluxul internaţional de capital. O parte a forţei de muncă din ţările slab dezvoltate şi cele în curs de dezvoltare să emigreze în aceste ţări determină tendinţa de concentrare a capitalurilor în funcţiune în ţările dezvoltate. Acest fenomen migratoriu a fost determinat de mai multe cauze, printre care amintim:

- accentuarea fluxului internaţional de capital din ultimul deceniu;

- criza economică mondială;

- diferenţe mari de salariu dintre ţări;

- dorinţa fiecărui individ de a câştiga mai mult, de a găsi perspective;

- lipsa locurilor de muncă;

- lipsa cercetărilor şi dotărilor;

- discriminări la angajare si la promovare;

- instituţii nefuncţionale;

- dorinţa oamenilor pentru o viaţă urbană mai bună;

- dorinţa indivizilor pentru o calificare superioară şi recunoaştere.