Modalități de Finanțare a Întreprinderilor Mici și Mijlocii în Economia Românească Actuală

Introducere

Până nu demult, întreprinderilor mici şi mijlocii (denumite în continuare IMM) aproape că nu li se acorda importanţă nici la nivel naţional (doar prin unele măsuri legislative care să le permită supravieţuirea), nici la nivel internaţional.

Dar, în ultima perioadă, s-a constatat că acest grup de firme are o pondere importantă în viaţa economică a naţiunilor, sunt mult mai flexibile şi capabile să se adapteze rapid la schimbările de mediu.

Practica finanţărilor pentru întreprinderi, în România, a „renăscut” după anul 1989, datorită situaţiei dificile în care se aflau firmele româneşti la acel moment şi ale căror nevoi de finanţare a capitalului circulant, în special, depăşeau resursele proprii ale acestora.

În plus, sunt considerate ca având cel mai mare potenţial de creare de locuri de muncă.

Mai exact, această reorientare către IMM a fost determinată de contextul economic din ce in ce mai deschis, extinderea utilizării tehnologiilor informaţionale şi, în special, a comerţului electronic.

Toate acestea au condus la modificări în practicile economice, de management, în comunicaţii şi accesul la surse de finanţare cât mai avantajoase şi mai variate.

De asemenea, s-a modificat poziţia marilor firme faţă de IMM, conturându-se din ce în ce mai multe relaţii de parteneriat, reţele şi alianţe strategice între acestea, chiar dacă se consideră că relaţiile stabilite cu IMM tind să fie mai mult informale, oportuniste şi episodice, decât realizate pe baze contractuale şi pe termen lung. Şi mai există o stare de fapt: IMM sunt mai puţin familiarizate cu structurile formale de susţinere şi cultură corporatistă şi mai mult cu procedurile informale şi birocratice.

Au fost depistaţi mai mulţi factori care au cauzat pătrunderea cu întârziere a IMM pe pieţele globale şi, mai ales, implementarea în cadrul acestora a strategiilor care să le permită utilizarea comerţului electronic ca pe un avantaj competitiv, şi anume:

- în comparaţie cu marile firme, IMM sunt, în general, mai puţin formale şi ştiinţifice în practicile lor manageriale şi organizaţionale;

- majoritatea IMM au tehnologii informaţionale mai puţin complexe şi mai puţină experienţă în utilizarea lor;

- IMM tind să-şi concentreze eforturile pe termen scurt sau mediu, în vederea supravieţuirii, şi mai puţin spre obţinerea de profit pe termen lung;

- IMM au puţine resurse, atât financiare, cât şi intelectuale pentru a investi în iniţiative majore şi sunt nesigure în ceea ce priveşte beneficiile ce ar putea fi obţinute din eforturile depuse pentru planificare, raportare şi analiză, pe care marile firme le consideră elemente esenţiale care trebuie să fie luate în considerare la stabilirea strategiilor.

După 1989, aproape 10 ani, în România, spre deosebire de alte ţări din centrul şi estul Europei, nu a existat o strategie şi/sau politici coerente focalizate pe IMM, implicit un cadru legislativ şi instituţional adecvat.

În domeniul microeconomic, atenţia guvernelor a fost concentrată asupra privatizării şi restructurării firmelor de stat, explicându-se în acest fel performanţele şi dinamica sensibil inferioare ale sectorului privat din România, comparativ cu alte ţări europene şi implicit starea economiei româneşti.

Preocupările de sprijinire ale domeniului IMM au fost într-o măsură importantă imprimate de programele donatorilor de fonduri străine, fără însă a se face o evaluare efectivă a acestora şi fără a se asigura o îndrumare în privinţa dezvoltării lor, proces caracterizat printr-o evoluţie haotică.

Legislaţia României privind sectorul IMM este în mare parte aliniată la acquis-ul Comunitar din capitolul 16 – „Întreprinderi mici şi mijlocii”.

Ca ipoteză de lucru, guvernul a asumat data de 1 ianuarie 2007 ca dată la care România va fi pregătită pentru aderarea la Uniunea Europeană. În acest sens va fi confirmată politica de dezvoltare a sectorului IMM şi de îmbunătăţire a mediului de afaceri cu scopul de a asigura dezvoltarea economică şi de a creşte capacitatea IMM de a face faţă presiunilor concurenţiale.

Legea nr. 133/1999 privind stimularea întreprinzătorilor privaţi pentru înfiinţarea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii reprezintă un pas important în armonizarea legislaţiei româneşti în domeniul IMM cu cea din Uniunea Europeană.

Responsabile pentru aplicarea legislaţiei corespunzătoare sunt următoarele instituţii:

- Agenţia Naţională pentru IMM, care asigură coordonarea politicilor şi măsurilor de sprijinire a IMM, în concordanţă cu Legea nr. 133/1999

- Ministerul Turismului, care elaborează, implementează şi evaluează politicile în domeniul turismului

- Ministerul Industriei şi Comerţului pentru politica în domeniul comerţului şi distribuţiei

- Organizaţiile IMM reprezentative la nivel naţional, implicate permanent, prin mecanisme specifice

Aspectele de conţinut ale cadrului legislativ şi instituţional se referă la următoarele deziderate:

- aplicarea promtă şi integrală a Legii nr. 133/1999 privind sectorul IMM

- remodelarea integrală a activităţii instituţiilor de stat în vederea creşterii eficacităţii şi responsabilităţii lor

- transformarea contractelor economice în instrumente sigure de apărare a intereselor economice ale partenerilor, în conformitate cu practicile internaţionale.

A devenit o certitudine că dimensiunile internaţionale sunt din ce în ce mai importante în domeniul economic într-o lume a economiilor şi pieţelor globale.

Astfel, aspectele internaţionale sunt elemente vitale, în sensul că pentru asigurarea succesului firmelor trebuie regândite şi rezolvate problemele de contabilitate, marketing, finanţe, producţie, management, resurse umane, sisteme informaţionale din perspectiva globalizării, cea ce conduce la mutaţii de ordin organizaţional, structural, social, cultural, politic.

Mutaţiile acela mai profunde s-au manifestat în managementul şi structurile de organizare ale celor doi poli unde se desfăşoară în prezent activitatea economică, respectiv întreprinderile mici şi mijlocii şi corporaţiile multinaţionale.

s-au conturat, astfel, două direcţii în care schimbările aduse de societatea informaţională îşi spun cuvântul:

- implicarea întreprinderilor mici şi mijlocii în proiectele multiorganizaţionale, a reţelelor de firme şi a alianţelor strategice

- reconfigurarea structurilor corporaţiilor multinaţionale.

Aceste direcţii sunt considerate şi factori care influenţează contextul economic actual, sub impactul procesului de dezvoltare a IMM.

CAPITOLUL I

CONCEPT, ROL, PARTICULARITĂŢI ŞI DEZVOLTARE

A IMM –urilor ÎN ECONOMIA ROMÂNEASCĂ

1.1 IMM –uri – înfiinţare, noţiune, caracteristici generale, structură, evoluţie

Înfiinţarea unei IMM

Statisticile din întreaga lume arată că ritmul de înfiinţare de noi firme nu este constant. El variază de la o ţară la alta şi, în cadrul aceleiaşi ţări, în timp. Studiile efectuate de numeroşi specialişti au relevat o serie de factori principali care influenţează ritmul înfiinţării unor întreprinderi în ţara noastră.

Fluxurile macroeconomice influenţează intensitatea tuturor proceselor economice din cadrul unei economii. Statisticile relevă că în perioadele de expansiune economică ritmul creării unor întreprinderi este mai mare decât în perioadele de stagnare sau recesiune economică.