Motivarea angajaților

Motivarea angajatilor

În managementul firmei, sensul adevărat al acţiunilor şi comportamentului angajaţilor nu poate fi descoperit fără cunoaşterea motivelor care le-au generat. Cunoaşterea motivelor nu ajută doar la mărirea eficienţei acţiunilor, la creşterea posibilităţilor de explicare şi predicţie a comportamentului uman, ci şi la descifrarea valorii morale a acestuia.

Din punct de vedere etimologic, motivaţia provine din cuvîntul latin ” movere ” şi inseamnă deplasare, mişcare. Prin urmare, motivaţia poate fi definită ca fiind totalitatea mişcărilor interne care declanşează, menţin şi orientează acţiunea individului în sensul satisfacerii trebuinţelor, imboldurilor şi impulsurilor care stau la baza lor.

Motivaţia este un factor important în determinarea comportamentului angajatilor dar nu este singurul. Influenţele sunt şi de natură biologică, socială, culturală, organizaţonală şi psihologică.

2. Relaţia management – motivaţie

Mulţi manageri sunt de părere că succesul unei firme este determinat de eforturile depuse de membrii ei şi că abordarea comportamentului prin prisma motivaţiei este deosebit de dificilă. Problemele care se ivesc pot fi de forma: ” Cum poţi să-i determini pe oameni să facă ceea ce doreşti tu ” sau ” Cum pot să fiu sigur că oamenii îşi vor face munca fără un control direct şi permanent ?”

Managerii pot obţine succese în activitatea lor dacă reuşesc să înţeleagă bine acest rol. Motivaţia iniţiază şi divizează comportamentul, spre un scop care o dată atins va determina satisfacerea unei necesităţi.

O motivaţie crescută în rândul salariaţilor unei întreprinderi, duce la instalarea satisfacţiei în muncă.

Un manager trebuie să-şi sporească preocupările în ceea ce priveşte motivarea şi creşterea satisfacţiei în muncă a angajaţilor săi, pentru a-i determina pe aceştia să-şi îmbunătăţească propria activitate, obţinând în final performanţe ridicate.

Eficacitatea şi eficienţa utilizării resurselor materiale, financiare şi informaţionale, depind într-o măsură hotărâtoare de resursele umane.

În prezent managerii stabilesc legături durabile între motivaţia şi performanţele afective ale unui individ; creează condiţii astfel încât ţelurile personale ale angajaţilor şi ale organizaţiei să poată fi monitorizate.

Într-o economie în care domină competiţia, managerul nu trebuie să fie orbit doar de perspectiva profitului, ci trebuie să se preocupe ca angajaţii lui să dobândească sentimentul implicării totale în excelenţa firmei.

3. Surse motivaţionale

În practică, fenomenul de antrenare a resurselor umane gravitează în jurul motivaţiei. Acesta este factorul psiho-social ce determină realizarea performanţei.

A motiva angajaţii înseamnă a le răsplăti băneşte contribuţia la progresul firmei şi de a dezvolta pentru ei înşişi utilitatea dată de dimensiunea subiectivă a muncii.