Motivarea angajaților - managementul sistemului de recompensare

INTRODUCERE

Managementul resurselor umane presupune îmbunătăţirea continuă a activităţilor tuturor angajaţilor în scopul realizării misiunii şi a obiectivelor organizaţionale. Exercitarea unui asemenea tip de management necesită drept condiţie primordială ca fiecare manager să constituie un model de atitudine comportamentală. În acest fel, managerul trebuie să preia responsabilitatea procesului, să se implice în fiecare acţiune, să discute personal cu angajaţii progresele obţinute de aceştia şi să recompenseze rezultatele bune. Acţiunea managerială ia în considerare fiecare salariat ca o individualitate distinctă cu caracteristici specifice.

Capitolul I prezintă o scurtă introducere a managementului resurselor umane începând de la definiţii, descriere , planul resurselor umane şi paşii necesari pentru implementarea acestui plan până la motivaţia angajaţilor care nu reprezintă altceva decât procesul prin care ne asigurăm că toţi angajaţii lucrează şi colaborează pentru atingerea obiectivelor companiei.

Capitolul II - consideraţii generale privind motivaţia angajaţilor şi anume corelarea necesităţilor, aspiraţiilor şi intereselor personalului cu realizarea obiectivelor şi exercitarea sarcinilor, competenţelor şi responsabilităţilor atribuite în cadrul organizaţiei.

Capitolul III prezintă modelele teoretice referitoare la motivarea angajaţilor care au o aplicabilitate mai largă. Aceste modele au un element comun şi anume distincţia între factorii care influenţează motivaţia din interior ( factorii intrinseci) şi factorii care influenţează motivaţia din exterior ( factorii extrinseci) : teoria ierarhiei nevoilor , teoria bifactorială , teoria echităţii.

Capitolul IV încearcă de a stabilii care sunt motivele pentru care oamenii nu sunt motivaţi , nu muncesc mai bine şi de asemenea care ar fi soluţiile de motivare non financiare a angajaţilor.

Capitolul V subliniază faptul că superiorii societăţii umane au folosit diferite metode de a influenţa , de a motiva subordonaţii şi expunerea celor mai eficace dintre metodele folosite încă de la începuturile societăţii noastre.

Capitolul VI - expunerea unui studiu de caz privind motivarea angajaşilor într-o companie românească.

Motivarea este arta de a face oamenii sa faca

ceea ce vrei tu, pentru ca ei doresc sa o faca.”

Dwight Eisenhower

1. INTRODUCERE ÎN MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE

Managementul personalului / resurselor umane reprezintă ansamblul de activităţi generale şi specifice, privitoare la asigurarea, menţinerea şi folosirea eficientă a personalului din cadrul agenţilor economici ( societăţi comerciale, regii autonome, bănci societăţi de asigurare etc ).

Managementul resurselor umane presupune îmbunătăţirea continuă a activităţilor tuturor angajaţilor în scopul realizării misiunii şi a obiectivelor organizaţionale. Exercitarea unui asemenea tip de management necesită drept condiţie primordială ca fiecare manager să constituie un model de atitudine comportamentală. În acest fel, managerul trebuie să preia responsabilitatea procesului, să se implice în fiecare acţiune, să discute personal cu angajaţii progresele obţinute de aceştia şi să recompenseze rezultatele bune. Acţiunea managerială ia în considerare fiecare salariat ca o individualitate distinctă cu caracteristici specifice. În opinia unor renumiti specialişti, managementul resurselor umane s-a desprins din managementul general al organizaţiei, devenind un domeniu de sine statator.

Astfel, celebrul specialist din SUA, Tom Peters, in lucrarea “Liberation Management” susţine că “Oamenii, creativitatea, tehnologia si viteza în gandire şi acţiune se află in centrul scenei ”.Deasemenea, directorul de la cunoscuta organizaţie europeană pentru competitivitate si inovativitate-Merck-afirma că “resursele umane sunt mult prea importante petru a se ocupa de ele doar departamentul personal ” Ca urmare, în această organizaţie, managementul resurselor umane a devenit o viziune şi o componentă a întregului management organizaţional. Domnul professor al Academiei de Studii Economice, Aurel Manolescu, afirma că: “Managementul resurselor umane s-a diferenţiat si s-a autonomizat, restrangandu-si problematica şi obiectul de studiu şi, în consecinţa, s-a specializat, avand un loc bine precizat in cadrul managementului general ”.

Aşadar, managementul resurselor umane constă în ansamblul activităţilor orientate către asigurarea, dezvoltarea, motivarea şi menţinerea resurselor umane în cadrul organizaţiei în vederea realizării cu eficienţă maximă a obiectivelor acesteia şi satisfacerii nevoilor angajaţilor. Sunt prezentate în acest proiect definiţii, principii, metode şi tehnici de management al resurselor umane grupate pe activităţile specifice domeniului.