Motivarea în cadrul organizației

CAPITOLUL 1

1.1. CARACTERISTICILE DE BAZA ALE MOTIVATIEI

Alături de luarea deciziilor, conducere si control, motivarea este unul dintre procesele importante în cadrul organizaţiilor.

“Motivarea este arta de a face oamenii să facă ceea ce vrei tu, pentru că ei doresc să o facă”(Dwight Eisenhower).

Motivaţia este rezultatul, consecinţa interacţiunii dintre individ, sarcina de indeplinit şi mediul exterior. Este “măsura în care un efort persistent este dirijat pentru realizarea unui scop” (Johns, 1996, p.150).Din aceasta definiţie rezultă patru elemente cheie: efortul, perserverenţa, direcţia, obiectivele.

Efortul. Primul aspect al motivaţiei este forţa comportamentului legat de muncă al persoanei sau cantitatea de efort pe care o depune persoana în timpul muncii. In mod clar, acest lucru implică activităţi diverse în locuri de munca diverse. Un docher ar putea să dovedească un efort mai mare cărând lăzi mai grele în timp ce o cercetătoare ar putea să dovedească un efort mai mare căutând un articol în cine stie ce obruscură revistă străină de specialitate . Feicare dintre ei exercită efortul într-o manieră potrivită cu posturile pe care le ocupa.

Perseverenţa. A doua caracteristică a motivaţiei este perseverenţa pe care o dovedesc indivizii atunci când depun efortul pentru a-şi realiza sarcinile de muncă. Probabil că organizaţia nu-l va considera motivat pe docherul care se va omorî cu cele mai grele lăzi timp de doua ore ca dupa aceea să piardă timpul nefăcând nimic, timp de şase ore. De asemenea, cercetătoarea care a făcut o mare descoperire la începutul carierei sale, şi care, după aceea se odihneşte pe laurii victoriei , nu va fi considerată nici ea extrem de motivată. In ambele situaţii lucrătorii nu au fost perseverenţi în aplicarea efortului lor.

Direcţia. Efortul şi perseverenţa se referă în principal la cantitatea de muncă depusă de un individ. De egală importanţă este calitatea muncii persoanei. Astfel, a treia caracteristică a motivaţiei este direcţia comportamentului legat de muncă a persoanei.Motivaţie inseamnă să lucrezi inteligent, nu numai să lucrezu din greu.

Obiective. In ultimul rând orice comportament motivat are anumite scoputi sau obiective sper care este dirijat. Toată discuţia de până acum s-a făcut dintr-o perspectivă organizaţională, ceea ce înseamnă că am presupus că oamenii motivaţi acţionează pentru realizarea obiectivelor organizaţiei. In acest caz, scopurile angajatului ar putea include o productivitate înaltă, o atenţie bună sau decizii creative.

Angajaţii îşi vând timpul în schimbul salariului. Cei mai mulţi dintre noi muncesc pentru a avea ce pune pe masă şi a putea trăi în felul pe care şi l-au ales. Foarte puţini dintre noi au tot ce-şi doresc şi muncesc pentru alţii doar ca să aibă sentimentul valorii de sine. Conducerea comunică oră de oră valoarea angajaţilor prin salariile pe care le plăteşte (James H. Harrington şi James S. Harrington, 2000, p. 240).

1.2. COMPONENTELE MOTIVATIEI

Motivarea exprimă faptul că la baza condiţiei umane se află întotdeauna un ansamblu de mobiluri – nevoi, interese, intenţii, tendinţe, idealuri – care susţin realizarea anumitor acţiuni, fapte, atitudini.

În practică, oamenii sunt caracterizaţi prin niveluri de aspiraţie foarte diferite; ceea ce îl motivează pe un membru al organizaţiei poate să nu fie suficient pentru altul. Prin urmare, procesul motivării trebuie să fie strict personalizat, ceea ce reprezintă un efort deosebit de important pentru angajator. Dacă nevoile primare sunt satisfăcute, ele lasă loc liber exprimării nevoilor de ordin superior care reprezintă adevăratul mijloc pentru afirmarea personalităţii umane. A motiva oamenii în munca lor înseamnă a-i răsplăti băneşte şi a le acorda alte facilităţi pentru contribuţia lor la progresele organizaţiei prin iniţiativă şi efort. Pe de altă parte, a motiva înseamnă a dezvolta în om sentimentul împlinirii sale profesionale şi sociale.

Tradiţional, salariul reprezintă principala cale de motivare a personalului dar, de regulă, oamenilor le sunt necesare şi alte nevoi sau şanse de exprimare: nevoia de a învăţa prin muncă, nevoia de a cunoaşte natura şi societatea, nevoia de a lua decizii, de a fi recunoscut ca profesionist, nevoia de a contribui la configurarea viitorului etc.

Motivele care îi animă pe oameni reprezintă expresia nevoilor şi aşteptărilor lor. Nevoile sunt definite drept lipsurile pe care un individ le resimte la un moment dat. Acestea sunt extrem de variabile ca tip şi ca intensitate, nu sunt întotdeauna conştientizate, dar sunt puternic influenţate de mediul în care indivizii activează. Aşteptările concretizează credinţele indivizilor în existenţa unor şanse ce pot fi obţinute printr-un anume nivel al efortului şi performanţei.

Energiile interne primare care determină motivaţia sunt simple: nevoile de bază sau primare (hrană, somn, adăpost); nevoia de securitate, nevoia de recunoaştere şi de apartenenţă la grup. Energiile interne de ordin psihologic sunt stima de sine, autoafirmarea şi autodepăşirea. Energiile externe sunt date de conexiunea manager –salariat; acestea sunt caracterizate printr-un dinamism de care ambele părţi pot şi trebuie să profite.