Motivarea personalului - studiu de caz la firma SC Altex România SRL

Introducere

Am ales drept temă de dezbătut motivarea personalului pentru firmă S.C.ALTEX ROMANIA S.R.L, deoarece aceasta este una din marile firme ce s-a remarcat la nivel național prin creșterea lanțului de magazine deci, a volumului de vânzări, lucru ce se datorează unor strategii manageriale suficient de bine dezvoltate. Un management bine închegat este cel ce duce la rezultate maxime, deoarece o firma în “creștere” este mult mai atractivă pentru investitori și pentru personalul angajat prin siguranța pe care o oferă. Un manager bun este cel care stie să-și motiveze permanent personalul pentru a-și duce la bun sfârșit scopul.

Acest proiect conține o analiză la nivelul acestui lanț de magazine, pornindu-se de la o prezentare scurtă a firmei, istoricul acesteia, continuându-se cu o analiză asupra mediului extern, dar și intern ce influențează demersul firmei.

Se doreşte demonstrarea importanţei motivării personalului într-o firmă, iar pentru realizarea acestor obiecţie, se vor utiliza ca metode de analiză atât metoda interpretării chestionarului, modelul Michigan cât și teoriile X şi Y.

1. Motivarea personalului

Managementul strategic, ca proces rațional economic și dirijat la nivelul unei organizații, presupune implicarea conștientă a unor persoane, cărora li se atribuie roluri și responsabilități precise. Acestea sunt fixate prin norme sau reglementări legale.

Majoritatea teoreticienilor managementului consideră că rolul esențial în conturarea comportamentului strategic al unei firme revine managerilor săi, în special executivului cu rangul cel mai înalt. Titlurile sale sunt diferite în lume, director general, manager general, chief-executive officer (CEO) etc., chiar dacă se observă o oarecare preferință spre etichetele din limba engleză

Directorul general este secondat de una sau mai multe persoane ce conduc diferite compartimente ale firmei, compartimente create pe baza funcțională, geografică sau divizională. Totalitatea directorilor până la nivel funcțional sau divizional este ceea ce se cheamă top management, adică partea superioară a structurii ierarhice, granița ei fiind definită de mărimea organizației și posibilitățile concrete de lucru

Directorul general este responsabil pentru managementul firmei, adică pentru realizarea misiunii și a obiectivelor fixate. Atât el, cât și subordonații săi direcți au o viziune globală a organizației și o implicare directă în bunăstarea viitoare a acesteia.

Rolul determinant ce revine managerului general în managementul strategic al organizației se datorează, între altele, următoarelor caracteristici:

1. Managerul prezintă un model, pe care ceilalți îl urmează și cu care se identifică, iar sistemul său de valori este transmis subordonaților prin cuvinte și fapte.

2. Managerul fixează un scop pentru organizație și pentru fiecare dintre membrii ei implicate în activități zilnice de detaliu.

3. Managerul comunică standardele necesare pentru o performanță superioară și arată încredere subordonaților săi în activitățile de realizare a acestor standarde.

Procesul de realizare a strategiilor necesită un interval lungă de timp.Orizontul temporal cel mai larg, de 3-5 ani, îl are managerul general. Adjuncții săi vor dezvolta planuri complementare și în concordanță cu obiectivele firmei, dar pentru durate de timp mai scurtă. Compartimentele de planificare ale marilor firme au secțiuni specializate în planificarea strategică. Acestea monitorizează informațiile și dezvoltă strategii, politici sau seturi de obiective pentru a facilita decizia managerului general.

Motivaţia este raţiunea de a face ceva, motorul oricărei acţiuni umane, ansamblul factorilor interni (trebuinţe, nevoi, motive) care îi determină pe oameni să se comporte în diferite moduri.

Fig.1.1 Alinierea obiectivelor personale cu cele organizaţionale

Motivaţia, moralul şi satisfacerea (împlinirea) nevoilor angajaţilor se întrepătrund şi, împreună cu productivitatea, sunt subiectele cel mai mult studiate.De cele mai multe ori, cercetătorii încep un studiu gândindu-se la câteva obiective înguste ca arie de cuprindere dar, după ce cercetarea subiectului se dezvoltă şi se conturează, cercetătorii realizează că, atât obiectivul, cât şi cercetarea ar putea fi generale. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu multe din cercetările întreprinse în domeniul muncii şi al relaţiilor de muncă.