Motivarea Personalului. Studiu de Caz la Mervani Travel SRL

Introducere

Am ales ca temă „motivarea personalului”, deoarece sunt foarte interesată de modul în care lucrează angajații în cadrul unei organizații.

Motivarea angajaţilor este „o ştiinţă” al cărui rol s-a dovedit în timp a fi unul foarte important. Uneori, recrutarea angajaţilor este facilă, dar păstrarea lor mai dificilă. Menţinerea angajaţilor în firmă, crearea cu ajutorul lor a unor produse competitive (pe piaţă), menţinerea firmei în top, depind în mare măsură de modul în care angajatorul/managerul „înţelege”importanţa motivării personalului din subordine şi „ştie” că trebuie să caute, să descopere şi să aplice acele tehnici de motivare care sunt în concordanţă cu aşteptările angajaţilor.

Omul este o fiinţă superioară înzestrată cu calităţi şi resurse nebănuite. Motivaţia are drept scop generarea dorinţei, la fiecare angajat, de a-şi utiliza resursele ( aptitudini, competenţe, cunoştinţe) la cote maxime în procesul de realizare a sarcinilor de serviciu sau în realizarea altor acţiuni menite să susţină dezvoltatrea firmei.

Metodele de motivare ale agenţilor de turism, puse în practică de către Agenţiile de turism, au particularităţi ce le pot diferenţia de cele utilizate de alte firme. Munca unui agent de turism este complexă şi solicitantă, iar managerii, utilizând tehnici de motivare îi ajută pe angajaţi să iasă din rutină, să devină creativi şi să descopere frumuseţea meseriei.

Aceste aspectele m-au atras, mi-au stărnit curiozitatea şi dorinţa de a investiga care sunt tehnicile de motivare cel mai agreate de către agenţi, de a găsi şi propune modalităţi de utilizare a lor, exemple concrete, realizabile precum şi rezultatele preconizate a fi obţinute venind astfel în sprijinul managerilor care sunt în căutare de metode de îmbunătăţire a activităţii agenţilor de turism.

Astfel am încercat cu ajutorul unui chestionar să aflu cât mai multe lucruri posibile despre părerile angajaților cu privire la modul în care interacționeză cu colegii și cu sefii, dacă sunt mulțumiți sau nu de locul de muncă și de atmosfera de lucru.

Capitolul I : Prezentarea teoretică

Motivaţia constituie un fenomen psihologic foarte complex a cărui înţelegere presupune examinarea nevoilor intereselor şi valorilor oamenilor.

Nevoile sunt dorinţe sau trebuinţe fizice şi psihice ale unei persoane. Nevoile nesatisfăcute creează o stare de dezechilibru interior, stare care poate cauza un comportament îndreptat spre restabilirea echilibrului. Nevoile de hrană, locuinţă, bani sau afecţiune – toate pot deveni forţe motrice ale motivaţiei.

Interesele reprezintă orientări selective, relativ stabile şi active, spre anumite domenii de activitate. Orientările globale, nediferenţiate şi oscilante nu pot fi considerate ca fiind interese. Dacă un individ se apucă de multe activităţi şi nu finalizează corespunzător nici una dintre ele, înseamnă că el nu şi-a format încă interesele. Interesele sunt formaţiuni motivaţionale mai complexe decât trebuinţele, deoarece implică organizare, constanță şi eficienţă. Orientarea spre o activitate presupune prezenţa unor cunoştinţe, intrarea în funcţiune a activismului mintal, trăirea ei ca o stare agreabilă, care produce plăcere, dar care, totodată, împinge spre acţiune, spre punerea în disponibilitate a unor calităţi ale voinţei.

Valorile sau convingerile sunt idei adânc implantate în structura personalităţii, puternic trăite afectiv, care împing, impulsionează spre acţiune. Nu orice idee este o convingere, ci doar cea care reprezintă pentru individ o valoare, o certitudine subiectivă, care îl ajută să distingă între bine şi rău, util şi inutil, etic sau inetic.

Nevoile, interesele şi valorile sunt elemente ale structurii motivaţiei.

Definiţia cea mai frecventă a motivaţiei în literatura de specialitate este cea conform căreia: motivaţia este suma forţelor, energiilor interne şi externe care iniţiază, direcţionează şi susţine comportamentul uman în atingerea unui scop.