Motivarea Resurselor Umane

Motivarea resurselor umane in cadrul institutiilor publice

1. CONCEPTUL DE MOTIVARE

Functia de motivare a managementului public consta in ansmblul proceselor de management prin care resursele umane din institutiile publice sunt stimulate sa contribuie la stabilirea si realizarea obiectivelor previzionate.

Motivarea reprezinta totalitatea motivelor sau mobilurilor conştiente sau nu, care determină pe cineva să efectueze o anumită acţiune sau să tindă spre anumite scopuri

Realizarea obiectivelor organizatţiei este imposibila in absenta participarii oamenilor. Raspunsul la intrebarea „ce ii determina pe oameni sa munceasca?” este unul simplu: nevoile. Complicat este sa descifram nevoile personalului organizatiri, in ce ordine ar trebui acestea stisfacute, cu ce mijloace, care sunt efectele din punct de vedere al organizatiei si al individului. Sarcina managerului este de a identifica si activa motivele salariatilor, de a le dirija catre o munca performanta, utilizând stimulente adecvate.

Viitorul organizatiei este asigurat in primul rand de oameni si apoi de produse. Managerii trebuie sa se gandeasca, in egala masura, la ceea ce ofera angajatilor si la ce se asteapta de la ei.

Pentru a atinge performanta trebuie utilizate o serie de tehnici. Un factor cheie al performantei il reprezinta motivatia, iar la baza acesteia stau nevoiile si convingerile.Pornind de la aceste abordari teoretice, se pune problema cunoasterii modului de stimulare a angajatilor. Stimularea se concretizeaza in crearea evenimentelor, participarea la o competitie şi gratificatia prin recompensa. Recompensele nu sunt numai materiale (excursii, cadouri, bonuri de cumpărare, invitaţii la manifestări sporitive şi culturale, participări la activităţi excepţionale) - desi acest aspect este cel care ii intereseaza cel mai mult pe salariati; recompensele sunt si morale concretizandu-se in acordarea unor titluri sau felicitări formale din partea unei persoane importante din întreprindere. Desigur, recompensele mixte sunt si ele foarte avantajoase (promovarea).

In managementul organizatiei sensul adevarat al actiunilor si comportamentului angajatilor nu poate fi descoperit fara cunoasterea motivelor care le–au generat. Aceasta justifica frecventa cu care ne intrebam si suntem intrebati asupra motivelor deciziilor noastre. Cunoasterea motivelor ajuta la marirea eficientei actiunilor, la cresterea posibilitatii de explicare si predictie a comportamentului uman cat si la descifrarea valorii morale ale acestuia.

Din punct de vedere psihologic motivatia este “ansamblu starilor de necesitate ce se cer satisfacute si care il imping, il instiga si il determina pe individ sa si le satisfaca”.

Succesul managerilor in activitate depinde si de felul in care acestia inteleg roul motivatiei in activitatea subordonatilor. Majoritatea managerilor inteleg comportamentul membrilor organizatiei si sunt preocupati sa identifice felul in care ar putea influenta comportamentul lor pentru a stimula obtinerea performantei si realizarea obiectivelor organizatiei. Motivarea ia nastere din nevoia omului de a stisface anumite trebuinte. Managerul trebuie sa identifice si sa stimuleze motivele (nevoile) salariatilor, sa le dirijeze spre o munca performanta. Chiar daca lucreaza in acelasi colectiv nevoile oamenilor sunt diferite, pentru ca oamenii sunt diferiti. De aceea managerul trebuie sa diferentieze nevoile fiecarui angajat si sa il stimuleze coresunzator. O buna motivare este cea care asigura corelarea satisfacerii nevoilor si intereselor personalului cu realizarea obiectivelor si sarcinilor atribuite.

La baza conduitei umane se afla un ansamblu de mobiluri care sustin realizarea anumitor actuni si care sensibilizeaza diferit persoana la influentele externe, facand-o mai mult sau mai putin permeabila la ele. Astfel, una si aceeasi influenta externa produce efecte diferite la persoane diferite sau la aceeasi persoana în momente diferite ale existentei sale.

Atunci cand nu sunt satisfacute nevoile oamenilor, apare demotivatia, care se materializeaza in frustrare si afecteaza comportamentul individuluisi genereaza o serie de stari si actiuni negative : apatie si indiferenta fata de munca, nerespectarea orarului de munca si absenteism, exagerarea dificultatilor intalnite in diverse probleme, dispute si reclamatii, lipsa de cooperare in rezolvarea problemelor, calitate necorespunzatoare a produselor, indispozitie, inflexibilitate, rezistenta nejustificata la schimbari. In acest caz managerul trebuie sa impiedice aparitia acestor stari, iar cand acestea au inceput deja sa se manifeste, managerul, trebuie sa ia masuri de imbunatatire a comportamentului. Problema este de a afla motivul care l-a eterminat pe angajat sa adopte acel comportament neadecvat.. Pentru a afla raspunsul, conducatorul trebuie sa descopere care sunt nevoile nesatisfacute ale subalternului.

Exista trei lucruri esentiale pe care trebuie sa le cunoasca managerul pentru a putea imbunatati atitudinea subordonatului:

- Pentru a motiva personalul nu exista mijloace formale si nici retete universal valabile. Fiecare individ are viata sa proprie, nevoi si obiective personale, pe care nimeni si nimic nu le poate pune instantaneu in armonie cu scopurile productive ale intreprinderii. Motivarea este mai mult o cautare decat un rezultat.

- Nu poti motiva pe nimeni in mod direct. Toate motivarile sunt defapt auto-motivari, aceasta fiind singura motivare care functioneaza. Sarcina principala a managerului va fi de a crea un mediu in care oamenii sa se motiveze singuri, pentru a-si schimba modul de a gandi si comportamentul in cadrul postului ocupat de la “trebuie sa” la “vreau sa”.

- Nevoile oamenilor sunt cei mai buni factori motivatori. Evident, managerul va trebui sa depuna un anumit efort pentru a le afla, dar daca va descoperi ceea ce angajatii sai vor, atunci ii va putea face sa munceasca temeinic,pentru ca oamenii muncesc mult mai bine daca stiu ca prin munca vor obtine satisfacerea nevoilor care ii anima.

1.1.Componentele motivarii

Studiile efectuate asupra comportamentului uman in munca au determinat patru categorii de elemente care alcatuiesc motivatia. Acestea sunt motivele, stimulentele (factorii motivationali), atitudinile si satisfactiile.

Motivele

Motivele sunt o expresie a nevoilor si asteptarilor umane. Ele sunt personale si produc anumite tensiuni. Nevoile reprezinta dorintele, lipsurile, trebuintele fizice si psihice pe care le resimte individul la un moment dat. Nevoile reprezinta structuri motivationale de baza fundamentale ale personalitatii, reflectand in modul cel mai pregnant echilibrul bio-psihosocial al individului in conditiile solicitarii mediului extern. Asteptarile sunt sperantele individului in existenta unor posibile realizari, ca urmare a unei anumite activitati prestate corespunzator. Realizarea unei motivari eficace necesita cunoasterea de catre manageri a sistemului de nevoi si asteptari ale personalului.

Nevoile au anumite caracteristici:

- constituie rezultate ale modificarilor interioare ale individului

- nu sunt intotdeauna constientizate

- sunt foarte diferite (ca tip si intensitate) de la un individ la altul

- sunt puternic influentate si conditionate in manifestarea lor de lipsa de experienta si mediul de munca

- influenteaza comportamentul si performantele umane

Nevoile individuale sunt foarte diferite, pentru ca oamenii sunt diferiti. Exista numeroase modalitati de clasificare a nevoilor.

Nevoile au luat forma unor obiective pe care indivizii si le propun pentru anumite perioade: obtinerea hranei, locuintei, prestigiu social, autorealizare, etc.