Motivarea și definirea posturilor în instituțiile publice

Motivarea si definirea posturilor in institutiile publice

MOTIVAREA FUNCTIONARILOR PUBLICI

Termenul de motivatie este derivat din cuvantul latin movere si defineste o stare interioara care energizeaza, activeaza sau pune in miscare, un individ, canalizand si orientand comportamentul sau in directia unui obiectiv. Motivul este descris de psihologi in termini de neliniste, lipsa, dorinta puternica, forta. Organismul aflat sub stapanirea unui motiv actioneaza pentru a reduce nelinistea, pentru a inlatura lipsa, pentru a alina dorinta, pentru a atenua forta constrangatoare. Cheia intelegerii motivatiei sta in semnificatia si raportul dintre nevoi, impulsuri si obiective.

Motivarea reprezinta o componenta majora a managementului si un subiect frecvent tratat de specialisti. Din punctul de vedere al conceptiei manageriale, deosebim doua acceptiuni majore ale motivarii:

a) motivarea in sens restrans, bazata pe o viziune clasica asupra organizatiei si managementului, care se refera numai la personalul firmei. Aceasta viziune predomina in practica manageriala, ea presupunand corelarea necesitatilor, aspiratiilor si intereselor personalului in indeplinirea sarcinilor pentru realizarea obiectivelor;

b) motivarea in sens cuprinzator, conturata in ultimii ani, este bazata pe o viziune moderna asupra organizatiei si managementului. Caracteristica sa esentiala consta in concentrarea interesului pe stakeholderi (persoane, categorii de persoane si organisme care au interese majore in desfasurarea si performantele firmei: clienti, manageri, salariati, sindicate, furnizori, banci, administratie centrala si locala, comunitate locala, etc). Aceasta acceptiune este transpusa in practica, cu preponderanta, de catre mangerii din domeniul privat. Consideram, insa, ca acest tip de motivare se poate aplica cu succes si in domeniul public, acesta fiind doar unul din numeraoasele aspecte pe care institutiile de stat ar trebui sa le preia de la cele particulare.

Motivarea este actiunea de a motiva pe altul, iar motivatia reprezinta totalitatea mobilurilor (constiente sau nu) care-i determina pe oameni sa faca anumite lucruri, sa aleaga din mai multe variante un anumit comportament, sa actioneze intr-un anume fel pentru atingerea unor scopuri. Deci, comportamentul instinctiv sau reflex este eliminat din start, motivarea concentrandu-se, de fapt, asupra optiunii individului. Dar exercitarea capacitatii de optiune nu este un proces exclusiv rational, fiind considerabil influentat de sentimentele si valorile adanc inradacinate ale individului in cauza.

Scopurile urmarite de fiecare individ pot sa fie relativ tangibile (de exemplu recompensa baneasca sau promovarea in functie) sau intangibile, cum ar fi respectul fata de sine sau satisfactia profesionala.

1. SEMNIFICATII SI GENURI ALE MOTIVATIEI

Motivatia poate fi cautarea preferentiala a anumitor tipuri de semnificatii. Atributul preferential este utilizat pentru a indica faptul ca motivatiile variaza de la un individ la altul. Desi exista un potential motivational propriu speciei umane, fiecare cunoaste si apreciaza satisfactii specifice, strans legate de experienta personala. Motivatia reprezinta suma energiilor interne si externe care initiaza si dirijeaza comportamentul uman spre un scop.

Motivatiile sunt elemente formale sau informale, de natura economica sau moral- spirituala, pe care managerii le administreaza salariatilor in scopul satisfacerii unor necesitati individuale si de grup, pentru a-i determina sa contribuie la desfasuraea activitatilor si indeplinirea obiectivelor organizatiei prin atitudinile, comportamentele, eforturile si deciziile lor. Din interactiunea directa salariat- sarcina se naste motivatia intrinseca- ca expresie a nevoii de autodezvoltare- , iar din interactiunea manager- salariat izvoraste motivatia extrinseca . Ca exemplu de motivatie intrinseca poate fi dat sentimentul de realizare personala sau de stima fata de propria persoana. Insa majorarea salariului sau promovarea pe un post mai bun sunt motivatii extrinseci. Desi motivarea, luata ca atare, este in primul rand o experienta individuala, managerii, in particular, se straduiesc sa gaseasca legaturi cat mai sigure intre motivatiile personale si activitatea performanta. Tot lor le revine si sarcina de acrea conditiile propice pentru armonizarea scopurilor personale cu cele ale organizatiei.

Mai simplu spus, motivatia reprezinta comportamentul cauzat de un oarecare element stimulator , dar indreptat spre un anume rezultat dorit, asa cum reliefeaza figura 1.

Stimul Comportament corespunzator Scopul/rezultatul dorit

Figura 1- mecanismul elementar al motivarii

In modelul de mai sus, stimulul poate fi reprezentat de o nevoie, o dorinta sau un element de atractie spre exemplu, nevoia de a manca. Comportamentul corespunzator ar fi deplasarea la un restaurant sau meesul in bucatarie. Scopul sau rezultatul dorit ar fi, in cel mai rau caz, indepartarea senzatiei de foame, iar in cel mai fericit caz, placerea unei mese consistente.

Energiile interne primare care determina motivatia sunt simple: nevoile de baza sau primare (hrana, somn si adapost), nevoia de securitate, nevoia de recunoastere si de apartenenta la grup. Energiile interne de ordin psihologic sunt stima de sine, autoafirmarea si autodepasirea. Energiile externe sunt o rezultanta a conexiunii manager- salariat. Ele sunt caracterizate printr-un dinamism de care ambele parti pot si trebuie sa profite.

Potrivit lui Hellriegel, Slocum Jr. si Woodman, exista o diferenta notabila intre motivatie si nevoie, prima reprezentand o forta care actioneaza asupra unei persoane, pentru a o impinge catre realizarea unui obiectiv, intr-o maniera specifica, iar a doua o lipsa resimtita la un moment dat de o anumita persoana, lipsa de natura psihologica (de exemplu, nevoia de respect), fiziologica (de exemplu, hrana, apa, aer, etc) si sociologica (nevoia de solidaritate), toate aceste nevoi fiind factori de impuls.

2. COMPONENTELE MOTIVATIEI

La baza conditiei umane se afla intotdeauna un ansamblu de mobiluri- nevoi, interese, tendinte si idealuri- care sustin exprimarea anumitor atitudini, actiuni si fapte.