Motivația în administrația publică

Cap1. Motivatia in administratia publica.

1.1.Cadrul general.

Def. Motivatia reprezinta totalitatea motivelor sau mobilurilor care determina pe cineva sa efectueze o anumita actiune sau sa tinda spre anumite scopuri.

La baza conduitei umane se afla intotdeauna un ansamblu de mobiluri care sustin realizarea numitor actiuni si care sensibilizeaza diferit persoana la influentele externe, facand-o mai mult sau mai putin permeabila la ele.

1.2.Structuri ale motivatiei.

Pentru a intelege mai bine continutul motivatiei, este necesara prezentarea principaleleor structuri motivationale.

Trebuintele reprezinta structuri motivationale fundamentale ale personalitatii, reflectand in modul cel mai pregnant echilibrul bio-psihosocial al individului in conditiile solicitarii mediului extern. Ele semnalizeaza cerinte de reechilibrare sub forma unor stari si imbolduri specifice.

In functie de geneza si continutul lor trebuintele pot fi clasificate in trebuinte primare si trebuinte secundare. Clasificarea si ierarhizarea trebuintelor precum si rolul in motivarea indivizilor au facut obiectul a numeroase teorii motivationale.

Motivele, ca structuri motivationale, reprezinta reactualizari si transpuneri in plan subiectiv ale starilor de necesitate.

Nu toate motivele sunt insa constiente. Exista unele motive inconstiente ale caror substrat nu este clar delimitat, dar care indeplinesc un rol important in activitatea oamenilor.

Spre deosebire de trebuinta, care nu intotdeauna reuseste sa declanseze o actiune, motivul asigura declansarea comportamentelor corespunzatoare de satisfacere. Deci motivul reprezinta mobilul care provoaca, sustine energetic si orienteaza actiunea.

Interesele reprezinta orientari selective, relativ stabilite si active spre anumite domenii de activitate.

Orientarile globale, nediferentiate, facultative nu pot fi considerate interesee, ci, cel mult, un inceput de cristalizare a acestora.

Interesele sunt formatiuni motivationale mai complexe decat trebuintele si motivele deoarece implica organizare, constanta si eficienta. In structura lor psihica intra elemente cognitive, afective si volitive.

Convingerile, ca structuri motivationale, reprezinta idei adanc implantate in structura personalitatii, puternic traite afectiv, care imping, impulsioneaza spre actiune.

O convingere reprezinta o adevarata idee-valoare care se contopeste cu trebuintele si dorintele individului, cu aspiratiile sale si cu trasaturile lui de personalitate.

Alaturi de structurile motivationale prezentate, mai pot fi amuntite idealurile si conceptia despre lume, ambele reflectand si formandu-se pe baza atat a experientei proprii, cat si a experientei semenilor, si fiind influentate de cultura si educatie. Intre ele exista o stransa legatura, impreuna constituind un complex motivational foarte important.

1.3.Formele motivatiei.

In functie de elementul generator, motivatia poate imbraca mai multe forme, acestea clasificandu-se in perechi opuse, doua cate doua.

A. Motivatia pozitiva si motivatia negativa.

Motivatia pozitiva este produsa de lauda, incurajare si se soldeaza cu efecte benefice asupra activitatii sau relatiilor interumane, cum ar fi angajarea in anumite activitati sau preferarea unor persoane.

Motivatia negativa este produsa de folosirea amenintarii, blamarii sau pedepsirii si se asociaza cu efecte de abtinere, evitare, refuz.

B. Motivatia intrinseca si motivatia extrinseca.

Aceasta clasificare are in vedere raportarea motivatiei la sursa ei producatoare.

Daca sursa generatoare se afla in trebuintele personale ale individului, daca este solidara cu activitatea desfasurata de acesta, atunci vorbim de existenta umei motivatii directe sau intrinseci.

Daca sursa generatoare a motivatiei se afla in afara subiectului, fiindu-I sugerata acestuia sau chiar impusa de o persoana, daca ea nu izvoraste din specificul activitatii desfasurate, atunci avem de-a face cu o motivatie indirecta sau extrinseca.

Pentru un manager este important sa mentina in echilibrul balanta celor doua tipuri de motivatori si sa inteleaga faptul ca motivele pentru care oamenii raman intr-un anume loc de munca nu sunt aceleasi cu motivele pentru care decid sa paraseasca respectivul loc de munca.