Motivația și Recompensa

I . Conceptul de motivare

1.1Definirea motivarii :

Motivarea reprezinta o componenta majora a managamentului si un subiect dintre cele mai frecvente tratate in literature de specialitate. Cand e vorba sa ne explicam conduita unui subiect de multe ori nu reusim san e dam seama, de acea parte ascunsa a personalitatii sale care-l determina sa procedeze asa sin u altfel. Problema esntiala a motivatiei se refera la determinarea mijloacelor prin care membrii organizatiei, fiecare cu propriile necesitati si cu propria personalitate,pot fi stimulate sa contribuie pozitiv si eficient la indeplinirea obiectivelor stabilite.

In general termenul de motivataie se refera la dsemnarea starea interna de necessitate a organismului orienteaza si dirijeaza comortamentul pe directia satisfacerii. Din punct de vedere al conceptiei manageriale pe care se fundamenteaza deosebim doua acceptiuni majore ale motivarii:

Motivarea in sens restrans, bazata pe o viziune clasica asupra organizatiei si managementului, care are in vedere numai salariatii sau personalul firmei. Aceasta optica inca mai predomina atat in teoria, cat si in practica manageriala mondiala.

Motivarea in sens cuprinzator, conturata in ultimii ani, bazata pe o viziune moderna asupra organizatiei si managementului. Caracteristica sa esentiala o constituie axarea asupra stakeholderilor, adica asupra acelor personae, categorii de personal si organisme care au interese majore in desfasurarea si performantele firmei.

Principalii stakeholderi care, de regula se au in vedere sunt: proprietarii, clientii, managerii, salariatii, sindicatul,furnizorii, banca, administratia centrala si/sau locala, comunitatea locala etc.

Cele doua optici asupra firmei si managementului se reflecta si in definirile sensibil diferite ale motivarii:

- Motivarea in sens restrans consta in corelarea necesitatilor, aspiratiilor si intereselor personalului din cadrul organizatiei cu realizarea obiectivelor si exercitarea sarcinilor, competentelor si responsabilitatilor atribuite in cadrul organizatiei.

- Motivarea in sens larg rezida in ansamblu de decizii si actiuni prin care se determina stakeholderii firmei sa contribuie direct si indirect la realizarea de functionalitati si performante de ansamblu superioare, pe baza corelarii intereselor acestora in abordarea si realizarea organizatiei si ale subsistemelor sale.

1.2. Rolurile motivarii:

Indiferent de continutul motivarii, rolurile indeplinite sunt multiple si intense.

Rolul managerial este cel mai direct si consta in esenta, in determinarea de facto a continutului si eficacitatii functiei de antreprenare, care la randul ei, conditioneaza decisive concretizarea celorlalte functii managerialae- previziunea, organizarea, coordonarea si control- evaluare. Motivarea are un impact substantial asupra caracteristicilor si functionalitatii ansamblului sistemului managerial al organizatiei.

Rolul organizational se refera la impactul major pe care motivarea il are direct si prin intermediul celorlalte elemente manageriale asupra modului cum functioneaza performantele sale. Prin motivare se pun in miscare abilitatile know- how-ul si energia personalului, adica resursa cea mai importanta a unei organizatii ce mobilizeaza celelalte resurse, efectele sale in plan organizational sunt destul de puternice.

Rolul invidual vizeaza dependenta a satisafactiilor si insatisfactiilor fiecarui salariat din frima a evolutiei sale, de motivare exercitata in organizatie. Cu cat se realizeaza o motivare mai ntensa, bazata pe luarea in considerare a a necesitatilor, aspiratiilor si asteptarilor salariatiilor, tinand cont de potentialul si efortul depus de ei, cu cat personalul este mai satisfacut isi utilizeaza intr-o masura mai mare capacitatea si se dezvolta mai rapid si mai intens.

Rolul economic se refera la conditionarea indirecta dar substantiala a performantelor economice ale fiecarei tari de motivare ce predomina in fiecare firma ce opereaza pe teritoriul sau. Atunci cand la nivelul firmelor motivarea este suficienta, rezultatele economice ale acestor nu se ridica la nivelul necesar si prin urmare se reflecta negative in performantele de ansamblu ale tarii in cauza.