Motivația și recompensa în administrația publică

Definiţii

Motivul reprezintă cauza,raţiunea,pricina unei acţiuni,imboldul care împinge la o acţiune sau cae determină o acţiune,iar motivarea sau motivaţia este rezultatul ei.

Motivaţia reprezintă suma forţelor,energiilor interne şi externe care iniţiază şi dirijează comportamentul uman spre un anumit scop,care o dată atins va determina preocuparea pentru satisfacerea unei alte nevoi.

Larousse: Motivarea este o modificare psihologică şi fiziologică care se produce în fiinţa umană ori de câte ori apare o nevoie; pentru satisfacerea acelei nevoi,

individul adoptă un comportament care vizează refacerea echilibrului psihologic şi

fiziologic.

Motivaţia pentru muncă a unui individ înseamnă siguranţa că el va obţine elemente care îi vor satisface propriile nevoi.

Factorii motivaţionali sunt acei factori care determină motivaţia angajatului pentru obţinerea unor rezultate bune.Aceştia pot fi grupaţi astfel:

1. factori interni sau individuali.Exemple::atitudini, nevoi, interese, comportamente, perceptia sarcinilor, comportamente;

2. factori externi sau organizationali.Exemple: sistemul de salarizare si de stimulente, grupul de muncă, precizarea sarcinilor sistemul de control – supraveghere, sistemul intern de comunicare, feedback-ul, timp liber.

Cele două categorii de factori interacţionează, determinând nivelul comportamentului motivat şi capacitatea de adaptare a omului la diferite situaţii.

I.Teorii privind motivaţia individuală a personalului

1.Teoria ierarhiei nevoilor

Teoria a fost elaborată de Abraham Maslow,fiind cunoscută sub denumirea de clasificarea piramidala a nevoilor.

Nevoile fiziologice şi de securitate sunt de rang inferior, iar nevoia de stimă şi de realizare în activitate sunt de rang superior.

Motivarea comportamentului este asigurată de nevoile care devin operante. Seturile de nevoi de rang superior devin operante numai dacă se asigură satisfacerea nevoilor de rang imediat inferior.

Satisfacerea nivelului rezonabil al nevoilor constituie o problemă delicată iar rezolvarea ei va condiţiona şi eficacitatea sistemului de motivare elaborat de manageri. Această satisfacerea de nevoi este de două tipuri:

– deficitară (acoperă nevoi de rang inferior, numite deficitare);

– de antrenare (acoperă nevoi de rang superior, autoreglare cu un rol deosebit în afirmarea personalităţii).

Abraham Maslow a dezvoltat două idei fundamentale:

• nevoile umane pot fi ierarhizate pe cinci niveluri, iar ele pot fi reprezentate

printr-o piramidă;

• atât timp cât o nevoie nu este satisfăcută, ea constituie o sursă de motivare. Atunci când este satisfăcută , nevoia de nivel superior va deveni o nouă sursă de motivare.

Ierarhia nevoilor:

1.Nevoi fiziologice

2.Nevoia de securitate şi siguranţă

3.Nevoi sociale şi de iubire

4.Nevoi de autoestimare

5.Nevoi de autorealizare.

Ierarhia trebuinţelor:

1.Trebuinţe fiziologice

2.Trebuinţe de securitate

3.Trebuinţe de apartenţă şi dragoste

4.Trebuinţe de apreciere şi stimă

5.Trebuinţe de cunoştere

6.Trebuinţe estetice

7.Autoactualizare

2.Teoria satisfacerii trebuinţelor în cadrul organizaţiei

Teoria a fost propusă de David McClelland care consideră că organizaţia oferă oportunităţi angajaţilor pentru satisfacerea a cel puţin 3 nevoi:

1.Nevoia de putere- persoanele care resimt o nevoie pentru putere văd în organizaţie o ocazie de a obţine o poziţie de nivel superior de conducere şi de autoritate.

2.Nevoia de împlinire- persoanele cu o înaltă nevoie de afiliaţie sau de colaborare văd în organizaţie şansa de a forma noi şi satisfăcătoare prietenii.

3.Nevoia pentru afiliaţie/apartenenţă- persoanele care resimt o nevoie pentru împlinire sau succes,văd în organizaţie şansa de a rezolva problemele dificile şi de a excela în muncă.