Oportunitatea adaptării și implementării abordărilor recente din managementul public internațional în instituțiile publice din România

Introducere

Primele progrese făcute de managementul public au început la sfârşitul anilor 1970 şi începutul anilor 1980 în Marea Britanie sub conducerea primului-ministru Margaret Thatcher (de Management Financiar şi Next Steps de iniţiative) şi, în unele guverne din SUA (de exemplu, Sunnyvale în California), care sufereau de recesiune economică şi revolte fiscale (Gruening, 2001). Guvernele din Noua Zeelandă şi Australia urmat la scurt timp, iar succesul lor pune reformelor Noului Management Public pe ordinea de zi a altor ţări, de asemenea. Acest lucru face Noul Management Public în primul rând o mişcare propulsată de practicieni în încercarea de a îmbunătăţi practicile de guvern şi administraţia publică. OCDE însumează aceste încercări cu scopul de a face din sectorul public unul mai competitiv, în acelaşi timp, încercând să facă administraţia publică să răspundă mai bine nevoilor cetăţenilor prin oferirea de “valoare pentru bani”, flexibilitate şi de transparenţă; (OCDE , 1994).

Noul management public nu este prima mişcare de reformă în domeniul managenetului public. La începutul secolului 20, o mişcare progresivă, în Statele Unite ale Americii vizează reforma politică şi administrativă, pledând pentru un management mai competent şi pentru separarea politică şi administrativă. Un management competent a fost caracterizat atunci prin servitori de carieri, care lucrau în unităţi specializate sub o autoritate clară, folosind tehnici de gestiune financiară ca “line-item budgets” şi lupta pentru eficienţă şi responsabilitate.

Teoretic, Noul management public a fost influenţat de o varietate bogată de idei, provenind de la diferite discipline, cum ar fi teoria alegerii publice, teoria managementului, administraţia public clasică, administraţia publică neoclasică, analiza politică, teoria principalului agent, teoria drepturilor de proprietate, şcoala neo- austriacă.

Aceste orientări teoretice foarte diferite ar putea fi grupate în trei mari categorii: administraţia şi managementul public (neo)clasic, ştiinţele managementului şi noi economii instituţionale. Orientarea principal a primului grup este organizarea ordonată a statului, cu aplicarea principiilor ştiinţifice de organizare a statului şi de luare a deciziilor colective. Ne referim la stat ca un sistem guvernamental în ansamblul său, incluzând entităţile statului, precum şi organizaţiile non-profit finanţate din fonduri publice. Cea de-a doua grupă susţine introducerea în domeniul public a ideilor şi tehnicilor de gestionare a sectorului privat. Orientarea a treia vede factorii de decizie guveranamentali ca subiecţi interesaţi de binele propriu, care lucrează într-un mediu în care asimetria de informaţii, legată raţional şi oportunist conduce la costuri de tranzactie şi agentie.

Mutaţiile semnificative în managementul public internaţional

Managementul public include administraţia publică şi, în plus, urmăreşte crearea sistemului de management în cadrul instituţiei publice pentru realizarea obiectivelor cu maximum de eficienţă, în condiţiile asumării responsabilităţii pentru rezultatele obţinute.

Obiectivul fundamental al managementului public este creşterea gradului de satisfacere a interesului public, fiind determinat de nevoile generale şi specifice

Ţelul principal al reprezentanţilor managementului public nu trebuie confundat cu rolul instituţiei publice, dar trebuie, în mod obligatoriu, ca între ele să existe o compatibilitate de conţinut.

Ţelul este de fapt un scop cu un caracter general care descrie ţinta vizată. Acesta se reflectă direct în sistemul de obiective şi, prin conţinutul lui, arată de ce există o instituţie publică şi ce urmăresc reprezentanţii managementului public să realizeze, raportându-se pentru aceasta la interesele sociale generale şi specifice.

Imaginea publică este o descriere atât a modului în care instituţia publică este percepută de către clienţi, cât şi a modului în care reprezentanţii managementului public doresc să fie percepută aceasta prin produsele şi serviciile publice realizate şi furnizate clienţilor.

Este evident faptul că pentru a eficientiza serviciile publice şi sistemul administrativ, în general, este nevoie de un management public bazat pe performanţă. Procesul schimbării este complex, de durată şi cuprinde câteva mutaţii importante: