Organizarea Normarea și Salarizarea Muncii

Introducere

În toate domeniile de activitate rezultatele obţinute depind de modul de utilizarea

a timpului, care constituie etalonul de creştere raportare a productivităţii muncii,

principala sursă de creştere avuţiei naţionale şi a nivelului de trai.

Timpul reprezintă o preţioasă sursă a cadrelor de conducere care are unele

caracteristici importante, necesar a fi cunoscute de către conducători şi anume, este o

resursă unică neputând fi înlocuită; se consumă în ritm constant, independent de

voinţa oamenilor; timpul pierdut este irecuperabil; nu se poate stoca; este egal pentru

toţi oamenii, iar pentru conducători are o valoare deosebită; costă bani pe fiecare

individ, dar mai ales întreaga societate.

Aceste trăsături caracteristice evidenţiază importanţa însuşirii de către fiecare

conducător a modului de gestionare şi utilizare a timpului propriu şi al

colaboratorilor. Eficienţa activităţii de conducere este determinată substanţial de

modul în care conducătorii îşi planifică şi îşi organizează timpul propriu de muncă.

Munca reprezintă cheltuirea de către om a energiei sale fizice şi nervoase, în

relaţiile cu obiectul muncii, pentru crearea sau însuşirea prin schimb a bunurilor de

care are nevoie. Privită ca activitate specific umană munca are un sens fiziologic,

economic, psihologic şi sociologic, iar, prin aspectele care definesc aceste sensuri, o

identitate proprie în comerţ.

Nivelul productivităţii muncii este influenţat de factori direcţi: progresul tehnic,

organizarea muncii, calificarea personalului, cointeresarea materială şi de factori

indirecţi: profilul economico-social al teritoriului unde este amplasată reţeaua

comercială, proprietăţile mărfurilor, nivelul şi dinamica preţurilor, mărimea

unităţilor.

1. Organizarea timpului de muncă

Potrivit art. 117, alin. 3 din Codul muncii, in limitele oblgatorii ale zilei si

saptamanii de lucru, modul de organizare a timpului de munca, precum si evidenta

salariatilor in unitate se stabilesc prin regulament de ordine interioara. Prin acest

regulament se prevad ora de incepere si cea de sfarsit a programului de lucru,

organizarea lucrului dupa caz, in schimburi (tura).

Ziua de munca de 8 ore. Stabilirea zilei de munca de 8 ore, deci a spatamanii de

40 de ore, constituie regula de aplicare generala. Durata de 8 ore a zilei de munca

aigura desfasurarea, in conditii obisnuite, a procesului de productie, raspunzand

cerinteleor de ordin biologic material, spiritual si social ale salariatilor.

Ziua de munca sub 8 ore. In cazurile in care unor anumite categorii de personal

trebuie sa li se asigure o protectie speciala, precum si atunci cand procesul de

productie se desfasoara in conditii deosebite, durata zilei de munca este sub 8 ore. De

asemenea s-a prevazut posibilitatea stabilirii unor programe de lucru partiale de 6, 4

sau 2 ore pe zi.

Astfel pentru tinerii sub 16 ani, durata timpului de munca este de 6 ore pe zi, fara

ca aceasta sa duca la o scadere a salariului (art. 162 din Codul muncii).

În conformitate cu dispozitiile Legii nr. 31/1991 privid stabilirea duratei timpului

de munca sub 8 ore pe zi pentru salariatii care lucreaza in conditii deosebite,

vatamatoare, grele sau periculoase, cei care desfasoara efectiv si permanent

activitatea in locuri de munca cu conditii deosebite - vatamatoare, grele sau

periculoase, beneficiaza de reducerea duratei timpului de munca sub 8 ore pe zi;

aceasta reducere nu afecteaza salariul si vechimea in munca.

Existenta conditiilor deosebite - vatamatoare, grele sau periculoase - la locurile de

munca se stabileste pentru fiecare unitate, de inspectoratele de stat teritoriale pentru

protectia muncii, pe determinarile efectuate de catre personalul incadrat in unitatile

specializate ale Ministerului sanatatii din care rezulta depasirea limitelor prevazute de

normele nationale si protectia muncii. Durata reducerii timpului normal de munca si

categoriile de personal care beneficiaza de acest program se stabilesc prin contractul

colectiv de munca la nivel de ramura, grupuri de unitati si unitati.