Organizarea procesuală și structurală

De regula, prin organizare se intelege descompunerea unui fenomen, proces, obiect sau activitate in partile sale elementare, analiza lor in scopul recompunerii intr-un efect de sinteza ameliorat.

Daca ne referim la firma ca obiect al managementului, organizarea acesteia consta in descompunerea ei in elemente componente ale procesului de productie, analiza acestora in vederea recompunerii lor in raport cu anumite criterii economice, tehnice si de personal in vederea realizarii obiectivelor stabilite in conditii de eficienta sporita.

Structura unei organizatii este considerata cadrul, scheletul organizatiei. Scopul ei este sa reduca sau sa uniformizeze incertitudinea privind comportamentul salariatilor.

Din perspectiva manageriala, structura presupune numeroase scopuri. Mai intai, ea clarifica compartimentele si sarcinile posturilor individuale, precum si responsabilii de realizarea sarcinilor.

In al doilea rand, clarifica ierarhia organizationala, adica cine este superiorul si cine este subordonatul.

In al treilea rand, clarifica canalele de comunicare. Comunicarea se desfasoara intre compartimente si posturile definite.

In final, structura organizatiei permite managerilor sa aloce resurse catre obiectivele definite prin plan.

Structura sau forma unei organizatii depind de functia sa. Organizatiile evolueaza de la unitati functionale singulare la unitati complexe implicate intr-un mare numar de activitati, motiv pentru care devine esentiala impartirea sarcinilor intre membrii organizatiei. Apar totodata noi functii al caror loc si rol trebuie sa fie stabilite. Nevoia de a coordona diferitele activitati dau nastere unei ierarhii care este proiectata in asa fel incat sa le permita managerilor sa detina controlul asupra organizatiilor, sa asigure indeplinirea nevoilor angajatilor si sa ia decizii mai bune. Vom discuta diferitele moduri in care organizatiile incearca sa isi proiecteze structura pentru a-si atinge obiectivele, precum si despre necesitatea acordarii unei importante deosebite diferentierii activitatilor desfasurate in conditiile integrarii lor intr-un mod care sa permita organizatiei sa isi atinga obiectivele.

O organizatie reprezinta alocarea si utilizarea de resurse (umane, materiale si financiare) in vederea atingerii unor obiective. Rezulta din aceasta definitie ca o organizatie ale caror resurse nu sunt structurate eficient sau ale carei procese nu sunt utilizate potrivit, nu va fi eficace in a-si atinge obiectivele. Din acest motiv managerii trebuie sa se procupe de modul in care este structurata sau proiectata organizatia si de modul in care opereaza sau functioneaza. Aceasta abordare duala: organizationala si functionala a fost numita abordarea structura-functie.

Organizarea reprezinta un proces esential al activitatii intr-o intreprindere si depinde de capacitatea intreprinzatorului de a asigura gruparea proceselor de munca pe formatii de lucru, compartimente pentru simplificarea realizarii lor si cresterea eficientei.

Exista pareri diferite ale teoreticienilor despre relatia dintre structura si functie. Unii considera ca trebuie stabilita intai structura organizationala (forma), si ca apoi aceasta va genera modul in care organizatia va opera (functia). Altii adopta parerea conform careia forma este generata de functie, adica structura trebuie intocmita pentru a permite usurarea indeplinirii functiei.

H. Fayol defineste procesul de organizare prin aprovizionarea intreprinderii cu resursele necesare pentru functionarea ei: materii prime, utilaje, bani si personal.

Organizarea intreprinderii poate fi procesuala si consta in determinarea unor activitati diferite si coordonate ce au loc intr-o organizatie si structurala sub forma stabilirii componentelor de lucru sub forma directiilor si altor subdiviziuni organizatorice.

1. Organizarea procesuala grupeaza activitatile dupa criterii de omogenitate si complementaritate in functiuni.

O deosebita importanta in organizarea unei firme revine organizarii ansamblului de procese de munca ce se desfasoara in cadrul acesteia, cunoscuta sub denumirea de organizare procesuala.

Functiunea intreprinderii reprezinta un ansamblu de activitati omogene sau complementare, respectiv identice, asemanatoare sau inrudite care au o logica in manifestarea lor propriu-zisa si contribuie la o mai buna gestionare a resurselor si cresterea eficientei de ansamblu a intreprinderii.

Functiunile de baza dintr-o intreprindere sunt:

• functiunea de cercetare-dezvoltare care cuprinde activitatile de studiere, concepere si elaborare a cadrului tehnic si tehnologic. Ea vizeaza aspecte cum ar fi proiectarea produselor, asimilarea de produse noi, elaborarea planurilor si previziunea activitatii, etc.;

Functiunea de cercetare-dezvoltare este reprezentata de ansamblul activitatilor care se desfasoara in cadrul intreprinderii in vederea realizarii obiectivelor din domeniul producerii de noi idei si transformarii ideilor in noutati utile dezvoltarii in viitor a acesteia.

Importanta acestei functiuni rezida in necesitatea adaptarii permanente a firmelor la noile cuceriri ale stiintei si tehnicii contemporane, in adevarul de necontestat ca stiinta reprezinta un vector al dezvoltarii societatii.