Organizarea procesului de coaching

Caracterul fundamental al coaching-ului este bazat pe relațiile client-coach, în care ei activ colaborează unul cu altul. Aceste relații reprezintă o alianță între doi parteneri egali, îndreptat spre satisfacerea necesităţii clientului.

La baza coaching-ului stă principiul: clientul singur cunoaşte răspunsurile sale sau le poate găsi. Clientul caută în sine cu ajutorul coach-erului şi depistează că cunoaşte punctele sale forte, neajunsurile, începe să înțeleagă ce vrea, de ce se teme, ce îl motivează și ce îl împiedică, care sunt obiectivele și atitudinile, cînd ratează şansele.

Stabilirea unor obiective

Alegerea direcției de muncă în coaching, sau declarația problemei vine întotdeauna de la client, nu de la coach.

Relaţiile în coaching sunt complet axate pe obţinerea rezultatelor, pe care clientul dorește să le atingă. Sarcinile sunt definite de către client.

Funcția unui coach este de a preveni abaterile de la direcția aleasă, şi de la sarcinile stabilite. Astfel, clientul se concentrează direct pe modificările făcute, iar coach-erul sprijină orientarea asupra sarcinilor.

Coach-erul asigură mișcarea continuă a clientului spre auto-realizare și implicarea sa în procesul propriei sale vieți, ajută clientul să formuleze visele, dorințele și motivațiile, să înțeleagă scopul, obiectivele și intențiile, și atingerea rezultatelor.

Scenariul „Orientarea către client“ - un concept extrem de important în coaching.

În coaching puterea determinantă aparține relației, nu coach-erului. Clientul și coach-erul împreună crează o alianță. Clientul joacă un rol important în determinarea relaţiilor. Procesul de formare a alianței implică responsabilități reciproce ale ambilor actori. Astfel, clientul simte controlul asupra relațiilor și, în cele din urmă, asupra modificărilor care le face în viața sa.

Formarea relațiilor cu coach-erul începe de la prima şedinţă, așa-numita sesiune introductivă. Aceste relații sunt „orientate“, deoarece sunt proiectate exclusiv pentru a satisface nevoile clientului. „Alianța“ - ambele părți sunt implicate activ în formarea relaţiilor. Clientul recunoaște că nu cumpără o programă de succes personal, ci intră în relații de dezvoltare pe termen lung, participă la crearea unor relații eficiente ce corespund stilului său de muncă și de formare.

Relația în coaching este similară unui triunghi: coach-erul este un vîrf, clientul - celălalt, iar relația dintre ei - a treia.

Сlientul direcționează toate eforturile și energia spre relație, dar nu spre coach. Şi clientul, la rândul său, primește puterea relației, ceea ce îi permite să-şi asume responsabilitatea și să-şi schimbe viața.

Coach-erul de asemenea, îndreaptă toate forţele spre relație, astfel toată puterea relației este îndreptată spre client. Această diagramă doar subliniază caracterul unic al acestor relații - faptul că acestea sunt create de cele două părți și să se orientează exclusiv pe client.

Coach-erul trebuie să treacă de la formula „am puterea“ la formula „relație de coaching are puterea.“ În coaching nu este pus accentul pe forța care o are coach-erul, dar ce putere primişte clientul. Relația pentru client - sursa de energie necesară pentru a depăși dificultățile vieții. El nu poate face faţa sarcinii sale, dacă nivelul energetic este scăzut.

Forța relaţiei coaching-ului poate sprijini atât clientul între sesiuni cît și coach-erul. Coach-erul de asemenea poate avea zile grele, cînd nu are suficient curaj, motivație și energie. Din fericire, eficacitatea coaching-ului nu depinde numai de coach. Relația în sine are putere.

Produsul coach - client, este deja o activitate (acțiune) și formare. Aceste două forțe - activitatea și formarea - unindu-se împreună crează o schimbare.

Având în vedere, că activitatea ce promovează clientul înainte este esențială pentru coaching, spunem - unul dintre obiectivele coaching-ului este de a „cataliza activitățile“ clientului.

O altă forță motrice a procesului de schimbare este - formarea (învăţarea). Formarea nu este pur și simplu un produs al activităților - este o forța echivalentă și complementară, care generează noi resurse, extinde posibilităţile și dă putere pentru schimbare.

Există o concepție greșită că coaching-ul este direcționat numai pentru a îndeplini anumite sarcini, deaceea este adesea comparat cu un părinte sever care urmăreşte, ca patul să fie aşezat, temele făcute, iar voi creați viața așa cum aţi dori să o vedeţi. Cu toate acestea, coaching-ul nu este în legătură doar cu activitățile, dar în egală măsură și cu formarea. Prin urmare, putem spune că a doua parte a muncii unui coach este de a „aprofunda învățarea.“