Organizații publice vs organizații private

„Managementul este cea mai noua dintre stiinte si cea mai veche dintre arte”

Capitolul I

1.1. Definirea organizatiilor

Organizatiile sunt grupuri de persoane care lucreaza impreuna intr-un mod coordonat si structurat pentru a atinge unul sau mai multe scopuri.

Organizatiile sunt de mai multe categorii:

- organizatii care functioneaza cu scopul de a obtine profit (firme producatoare si furnizoare de bunuri sau servicii)

- organizatii guvernamentale (guvern, parlament etc.)

- organizatii educationale (scoli, universitati etc.)

- organizatii medicale (spitale, policlinici etc.)

- organizatii care promoveaza interese de grup (asociatii profesionale, asociatii ale handicapatilor etc.)

- organizatii religioase (biserici, asociatii religioase etc.)

- alte tipuri de organizatii (fratii, cluburi etc.)

Caracteristicile comune tuturor organizatiilor sunt:

- utilizarea unor resurse;

- dependenta de mediu;

- diviziunea muncii pe orizontala si pe verticala;

- necesitatea managementului.

Resursele principale necesare organizatiilor pentru a reusi sa obtina rezultatele propuse sunt alcatuite din:

- oameni (resurse umane);

- capital (resurse financiare);

- materii prime si materiale (resurse fizice);

- informatie (resurse informationale).

Este evident ca, cu cat mai ridicata este calitatea resurselor utilizate, cu atat mai mari sunt sansele se succes ale organizatiei. Calitatea resurselor umane ale organizatiilor este data de calificarea personalului, de numarul de zile de instruire pe care le primesc, dar si de capabilitatile specifice fiecarei categorii de personal, de modul in care organizatia stie sa ii motiveze pentru a contribui la realizarea obiectivelor si de relatiile interumane existente in firma. Calitatea resurselor financiare este caracterizata doar de valoarea acestora, calitatea resurselor fizice este exprimata prin indicatori de calitate a produselor (de exemplu: media timpilor de buna functionare, fiabilitate etc.), iar calitatea resurselor informationale este data de valoarea si actualitatea informatiei.

Organizatiile, ca si oamenii si celelalte fiinte, au un ciclu de viata, care presupune un moment in care se infiinteaza, o etapa de crestere, de functionare “la capacitate”, de imbatranire si de moarte. Daca ciclul de viata al unui produs poate fi estimat in functie de tipul produsului sau de clasa din care face parte, pentru organizatii acest lucru nu este posibil decat pentru cele al caror termen de functionare este limitat inca de la infiintare (de exemplu: echipe care lucreaza la proiecte, serii sau grupe de studenti care functioneaza doar pe durata facultatii etc.).

Durata ciclului de viata al unei organizatii depinde de doua elemente esentiale: resursele si mediul. Cea mai mare influenta asupra etapelor de transformare a organizatiilor o au resursele umane si, in special, managerii. Acestia, prin elementele culturii organizationale pe care o instituie si prin rezultanta acesteia, resimtita in relatiile interumane, pot contribui la reintinerirea unei organizatii, dar cel mai adesea contribuie la imbatranirea prematura a acesteia.

Primele organizatii devin posibile sub presiuni ale necesitatilor de organizare a conlucrarii intre oameni pentru a satisface anumite necesitati, asa cum ei le pot constientiza, ca interese, nevoi sau aspiratii. Conlucrarea dintre oameni pentru a satisface anumite necesitati produce alte necesitati; pe masura ce situatiile se complica, emerg necesitati de reglare a raporturilor dintre oamenii implicati in activitati cu anumite finalitati, de specializare a unora dintre oameni pentru a coordona activitatile, pentru a asigura conditii “materiale” si informationale de conlucrare fructuoasa si pentru a controla rezultatele. Necesitatile de organizare si reglare interna, constientizate, sunt cele care exercita presiuni pentru a se constitui organizari si competente cu functii gestionare; cand astfel de procese se produc, emerg organizatii.

Organizatiile s-au constituit si se perpetueaza ca forme de organizare sociala deoarece fac posibile conlucrari intre oameni intru satisfacerea unor necesitati care nu pot fi satisfacute in mediul privat.

Societatea moderna reprezinta un ansamblu de organizatii. Aproape toate aspectele existentei umane sunt reglementate, asistate sau facilitate de catre o organizatie sau alta. Aproape toti oamenii fac parte din structurile si procesele unui tip de organizatie, fie ea familie, scoala, guvern, biserica, afacere, intreprindere sau club.

Conform unei definitii simple, o organizatie reprezinta “combinarea si utilizarea de resurse umane, financiare si materiale in vederea atingerii unor obiective” Toate organizatiile includ intr-o forma sau alta un set de obiective proprii, distribuirea puterii si autoritatii, asteptarile cu privire la functii sau indatoriri, canale de comunicare si anumite metode de asigurare a atingerii obiectivelor.