Particularități ale managementului în întreprinderile mici și mijlocii - agenții de turism

Capitolul I PARTICULARITĂŢI ALE MANAGEMENTULUI ÎN ÎNTREPRINDERILE MICI ŞI MIJLOCII

1.1 Importanţa şi principalele trăsături ale întreprinderilor mici şi mijlocii

1.1.1 Importanţa întreprinderilor mici şi mijlocii

Considerat ,,motorul economiei”, ,,coloana sa vertebrală”, ,,uriaşul ascuns al economiei”, sectorul întreprinderilor mici şi mijlocii se constituie într-un veritabil vector de creştere economică .

Dezvoltarea spectaculoasă a IMM, trăsătură caracteristică a stadiului actual de evoluţie a economiilor moderne a contribuit la o dinamizare puternică a proceselor economice din majoritatea ţărilor lumii.

Dovedindu-şi forţa economică redutabilă, ce rezultă din numărul lor impresionant şi de ponderile pe care le reprezintă în indicatorii economici sintetici evidenţiaţi de statisticile naţionale, precum şi de particularităţile lor – mobilitate, dinamism, potenţial inovator – IMM au început să ocupe un loc crescând în preocupările atât ale oamenilor politici şi factorilor de decizie, în sensul stimulării creerii de noi IMM şi favorizarea afirmării iniţiativei private, cât şi ale cadrelor private şi de cercetare, ce analizează tendinţele manifestate în economia mondială.

În România, după 1990 s-a produs o adevărată explozie în domeniul creerii şi dezvoltării IMM. Astfel ele au reuşit să se afirme puternic în ansamblul economiei naţionale şi să-şi aducă o contribuţie deloc de neglijat la stabilizarea şi creşterea economică prin contribuţia lor la formarea PIB, la intensificarea exporturilor şi la crearea de noi locuri de muncă.

În ciuda dificultăţilor inerente începutului procesului de tranziţie a economiei româneşti la modelul de piaţă şi insuficientei atenţii acordate problematicii IMM în prima perioadă a tranziţiei, s-a înfiinţat, pornind practic de la zero, sectorul IMM.

1.1.2 Criterii cantitative şi calitative de definire a IMM-urilor

Într-un studiu realizat de P.A. Neck vizând întreprinderile mici şi mijlocii sunt contabilizate peste 50 definiţii date acestora, în 75 de ţări.

Sunt utilizate criterii cantitative şi/sau calitative ce prezintă diverse avantaje şi dezavantaje.

Criterii cantitative :

• numărul de angajaţi

• valoarea capitalului

• cifra de afaceri

• valoarea producţiei, capacitatea de producţie şi cota de piaţă

Criterii calitative :

• influenţele sectorului de activitate

• tehnologia utilizată

• configuraţiile organizatorice şi manageriale existente pe piaţă

• gradul de dependenţă faţă de întreprinderile mari

Datorită multitudinii definiţiilor nu este posibilă o delimitare riguroasă a sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii

Biroul de Statistică din cadrul Uniunii Europene (EUROSTAT) utilizează criterii unitare la nivel comunitar, combinate însă, la nivelul fiecărui stat membru, cu o serie de criterii specifice. Astfel, în rândul ţărilor membre ale Uniunii Europene se întâlnesc următoarele situaţii mai deosebite :

• în Germania întreprinderile mici şi mijlocii sunt cele având sub 500 de angajaţi şi o cifră de afaceri de până la 25 milioane mărci germane.

• în Franţa operează preponderent criteriul numărului de angajaţi, având stabilită limita maximă la un număr de 500.

• în Regatul Unit se utilizează trei criterii distincte : numărul de angajaţi - maxim 250, cifra de afaceri – maxim 5,75 milioane lire sterline, capital – maxim 2,8 milioane lire sterline.

• în Italia se regăsesc trei clase de întreprinderi mici şi mijlocii în raport de numărul de angajaţi : micro (1-19), mică (20-99) şi mijlocie (100-499).