Particularități ale managementului resurselor umane

Resursele umane sunt esentiale pentru functionarea eficienta a organizatiilor. Managemantul resurselor umane a crescut treptat in importanta, atat in cadrul general al stiintei managementului, cat si la nivel organizational. Aceasta evolutie ascendenta a fost determinata in principal de cresterea in complexitate a mediului legislativ, recunoasterea faptului ca resursele umane contribuie semnificativ la cresterea productivitatii si, mai ales, constientizarea costurilor asociate unui management deficitar al resurselor umane.

Performantele organizationale in contextul actual sunt influentate in mare masura de eficacitatea utilizarii resurselor umane si accentueaza importanta strategica a functiunii de personal. Prin urmare , pozitia pe piata a organizatiei, ca reflectie a performantelor acesteia poate fi considerabil influentata de modul in care resursele umane sunt gestionate.

Ovidiu Nicolescu si Ion Verboncu, abordeaza resursele umane referindu-se in principal la aspectele de creativitate si inovare definind importanta stimularii acestora pentru dezvoltarea de ansamblu a oricarei organizatii.

In opinia celor doi autori importanta resurselor umane la nivelul firmei este data de avantajele pe care numai aceste resurse le pot genera:

a) forta de munca este singura creatoare de intrebuintare. In fapt, firma reprezinta celula economica de baza a societatii in care se creeaza de catre oameni produse si servicii

b) resursa umana este singura creatoare , nu numai sub aspect economic ci si sub aspect spiritual, stiintific.

c) Eficacitatea si eficienta utilizarii resurselor materiale si infirmationale depinde intr-o masura hotaratoare de resursele umane.

C.H. Besseyre – Horts mentioneaza ca angajatii sunt resurse care trebuie antrenate si dezvoltate pentru care trebuie sa se investeasca afirmand ca “resursele umane sunt primele resurse strategice ale organizatiei”

Evolutia preocuparilor in ceea ce priveste analiza rolului resurselor umane la nivel organizational si, subsecvent a modului de abordare a resurselor umane in raport cu celalalte resurse si activiati au avut menirea de a confirma necesitatea conceperii unor strategii globale pe termen lung ale organizatiei pornind de la oamenii sai.

Prin urmare abordarile au evoluat treptat de la organizatiile “fara oameni”, cu finalitate financiara la organizatiile pentru care finalitatea sociala este inteleasa si acceptata ca esentiala pentru dezvoltare.

Rolul resurselor umane a evoluat de la pozitia de factori de productie, element de cheltuieli, la cea de resursa viatala pentru organizatie si obict de investitii.

Cerintele actuale de competitivitate impun recunoasterea acestui rol al resurselor umane si acordarea atentiei cuvenite functiei de personal.