Performanța Managerială în Firmele Românești

INTRODUCERE

Perioada ultimului deceniu a mediului economic din România a fost caracterizată de apariţia pe scară largă a societăţilor comerciale cu capital privat. Totuşi succesul şi supavieţuirea în lumea afacerilor înseamnă nu numai apariţia pe piaţă ci şi înţelegerea acesteia, a mecanismelor care o guvernează, în esenţă a clientului prin rolul şi importanţa acestuia în viaţa economică.

Procesul de menţinere al firmei pe piaţă, impune un mecanism complex de conducere şi coordonare eficientă a activităţilor acesteia. În acest sens transpunerea managerului în rolul clientului implică profunde modificări în modul de a gândi, de a acţiona, în strânsă corelare cu concepţia clientului de a întreprinde şi promova afaceri, cu comportamentul şi aspiraţiile acestuia.

Din labirintul de interese, stări conflictuale proprii lumii afacerilor, iese şi supavieţuieşte numai managerul care este capabil să se transpună în locul fiecărui client, care şi-a format potenţialul psihologic de câştigator în afaceri şi care aplică cu succes în practica afacerilor principiile şi regulile ce-i sunt proprii.

Complexitatea crescândă a activităţilor de conducere şi ritmul actual al schimbărilor din economie fac necesară analiza intreprinderilor din punct de vedere al managementului sub toate aspectele acestuia. Acolo unde nu există fundament managerial bine stabilit soluţia este transferul competenţelor manageriale străine al căror efect în economie a fost deja verificat. Acest transfer nu poate fi făcut sub forma prelucrării sau imitării sută la sută a ceea ce fac alţii. Succesul într-un asemenea context îl reprezintă adaptarea tehnicilor manageriale la particularităţile naţionale.

Întotdeauna şi peste tot în lume, instituţiile mari şi-au dezvoltat propria lor cultură, succesul lor fiind garantat de capacitatea de a se conforma şi adapta realităţilor. În zilele noastre cultura majoritaţii societăţilor pune accent pe logică şi raţionalitate şi, în plus, analiştii tind să fie mai apreciaţi decât inovatorii.

Plecând de la ideea de bază că în practica managerială se urmăreşte optimizarea dinamică a tuturor resurselor umane, materiale şi financiare, în vederea atingerii obiectivelor stabilite pentru fiecare societate în parte, se consideră că, prin esenţa şi natura sa, activitatea practică a managerilor nu se poate desfăşura la întâmplare fiind necesară soluţionarea situaţiilor ridicate de viaţa mangerială pe baze ştiinţifice . În practica managerială trebuie promovată ştiinţa, iar managerii trebuie să elimine empirismul şi să se sprijine în activitatea lor pe ştiinţa managerială şi recomandările acesteia.

Deşi în ţara noastră s-au realizat o serie de mutaţii majore în modul de funcţionare a sistemului economic, lipsa unei strategii coerente datorată unor indecizii politice a făcut ca în domeniul economic să coexiste atât principiile unei democraţii economice cât şi rămăşiţe ale trăsăturilor sistemului de conducere centralizat şi de comandă. În aceste condiţii promovarea şi aplicarea managementului în cadrul unei societăţi nou înfiinţate trebuie neapărat să respecte condiţiile ştiinţifice şi eficiente, prin eliminarea tuturor mentalităţilor învechite, pentru menţinerea pe o piaţă caracterizată de schimbări bruşte şi continue.

Problematica managerială care decurge din responsabilităţile şi preocupările managerilor, în vederea asigurării unei existenţe cât mai îndelungate a firmei în domeniul activităţilor economice, trebuie să respecte principiile fundamentale ale managementului ştiinţific. Managerul unei societăţi trebuie să cunoască şi să aplice metodele specifice de conducere eficientă, acestea constituind baza activităţii conducătorului.

Lucrarea de faţă îşi propune a prezenta într-o formă sintetizată adevărul că succesul managementului afacerilor nu depinde numai de capacităţile strict profesionale, de cunoştinţele tehnice sau tehnologice ale unui manager ci şi de capacitatea şi experienţa acestuia în a şti cum să pună în aplicare în mod practic aceste cunoştinţe, cum să le facă operaţionabile în grupul de lucru pe care îl conduce, precum şi de posibilitatea acestuia de a cunoaşte oamenii cu care lucrează, de a-i înţelege, determina şi influenţa în mod pozitiv să acţioneze coordonat şi eficient pentru realizarea scopului comun propus.

La nivelul subiectului analizat în prezenta lucrare, practica mangerială confirmă faptul că personalitatea şi modul specific de lucru al managerului, se oglindeşte în atitudinea antreprenorială, îşi lasă amprenta pe întregul act de conducere şi poate să diminueze sau, dimpotrivă, să amplifice rezultatele obţinute în exercitarea profesiunii de manager.

Eforturile investigaţionale au fost motivate de câteva ipoteze de lucru care au constituit punctul de plecare în efectuarea cercetărilor:

- performanţa în afaceri depinde de calitatea gândirii şi de aptitudinilor managerului, de capacitatea acestuia de a supune unor prelucrări şi analize speciale întregul arsenal informaţional de care dispune;

- orientarea spre succesul managerial sporeşte în performantă în planul cunoaşterii şi studierii lui, prin urmărirea rezultatelor oglindite în nivelul profitului şi al stării de satisfacţie a salariaţilor firmei;

- problematica în managementul firmei concentrează şi presupune interacţiunea complexă a factorilor interni şi externi ce influenţează calitatea implicării participanţilor la procesul de realizare a obiectivelor.

Instrumentul metodologic utilizat s-a bazat pe analiză şi sinteză, inducţie şi deducţie, general şi particular.

Tehnicile şi instrumentele cercetării s-au concretizat în:

- studiul literaturii privind starea teoriei şi practicii manageriale în firmele româneşti;

- analizele performanţelor şi indicatorilor de succes în managementul societăţilor comerciale;

- formularea de generalizări analitice şi concluzii practice asupra unor fenomene complexe privind stilul de lucru al managerului şi viziunea strategică în afaceri.

Prin maniera de abordare am urmărit să formulez o serie de trăsături ale problematicii manageriale şi ale cerinţelor ce se pun în faţa acestui domeniu şi care să permită, în final, identificarea şi fructificarea oportunităţilor numeroase pe care le oferă piaţa.

Structurată în patru capitole, lucrarea urmareşte tratarea procesului de performanţă managerială la nivelul firmei, nu numai dintr-o perspectivă general teoretică ci şi din una pragmatică, legată de activitatea şi nevoile firmei supuse investigaţiei şi de mediul în care aceasta se afirmă.

CAPITOLUL I

CONCEPTUL ŞI BAZELE MANAGEMENTULUI

PERFORMANŢEI

Cantonându-ne în lumea actuala a afacerilor, vom constata că forţa concurenţială a unei firme izvorăşte din crearea sau identificarea unui sistem managerial adecvat pentru realizarea unei performanţe ridicate . Prin concepţie , constituire şi manifestare , managementul performanţei se constituie ca un asamblu esenţial şi complet teoretic, pus direct in serviciul rezolvării problemelor complexe întâlnite în practica luptei pentru cucerirea şi dezvoltarea clientelei. El studiază categoriile şi structurile fundamentale ale firmei , funcţiile managerilor de combinare a tuturor sensurilor prin care pot fi realizate scopurile organizaţiei . Unele dintre aceste scopuri sunt intrinseci , altele sunt impuse de ambianţa în care operează firma şi care se confruntă astfel cu complexităţile interactive economice , sociale şi culturale ale pieţei. Definirea acestora începe cu o enumerare a componentelor conceptuale şi a bazelor.

1.1. Managementul performanţei sub aspect conceptual şi evolutiv

Se cuvine ca , de la început , să subliniem că pentru firmele româneşti managementul performanţei reprezintă un domeniu major, nu numai în planul teoriei ci şi al practicii. Această semnificaţie este pusă în evidenţă de progresele importante înregistrate până în prezent precum şi de cele ce se aşteaptă în viitor , singurele capabile să susţină modificările de natura economică , tehnică , tehnologică , psihosocială şi juridică produse în ultimii ani. Prin referire directă la obţinerea de performanţe economice şi sociale , managementul reprezintă cel mai important factor. Acest lucru este profound conştientizat de manageri , economişti, ingineri, jurişti, politologi, psihologi , sociologi, care pătrund şi fructifică semnificaţia conceptului şi practicii managementului performanţei în procesul complex al legăturilor între firme în plan naţional şi relaţii economice internaţionale , profound influenţat de mediu ambiant puternic ce le multiplică şi complică .