Piața muncii după criza economică

Introducere

Pe la începutul toamnei lui 2007 întreaga lume a fost zguduită de vestea care anunţa că o renumită bancă de investiţii din America, Lehman Brothers, a dat faliment. La ceva timp, bursa din America s-a lovit de o scădere drastică a acţiunilor. Acesta a fost începutul… bănci şi burse din America de Sud, Belgia, Tokio, Frankfurt, Londra, Paris, Luxemburg, Dublin au trecut si trec printr-o perioadă dificilă. Omenirea a mai cunoscut o perioadă asemănătoare în 1929 când întregul Glob trecea printr-un declin economic şi financiar de proporţii.

Mulţi oameni privesc aceste evenimente ca un deja-vu. De ce? Pentru că, de-a lungul timpului, omenirea a mai trecut prin astfel de momente si anume criza economică care a dezechilibrat lumea în anii ‘30 sau lunga stagnare economică trăită de Japonia în 1989.

Cum era de aşteptat nici România nu a fost ocolită. Între 1929 şi 1933 a fost afectată producţia agricolă, incapabilă să concureze cu cea din America sau Canada unde preţurile de cost erau reduse datorită folosirii maşinilor agricole. Apogeul crizei economice în România a fost atins în 1933 când s-au înregistrat 300.000 de şomeri. Marele dezavantaj al României a fost faptul că, în momentul crizei, avea o datorie externă foarte mare şi, pe lângă aceasta, a mai făcut încă 4 mari împrumuturi externe. Aceasta a însemnat un control străin asupra finanţelor ţării şi, implicit, reveniri economice şi financiare mult mai lente faţă de alte state. Întorcându-ne în prezent şi analizând ceea ce se întâmplă pe plan mondial, nu este greu să observăm câteva asemănări izbitoare: falimentarea băncilor de investiţii, scăderea acţiunilor bursei de valori, SUA, ca declanşator al crizei, perioada de prosperitate urmată de declin financiar şi economic şi, nu în ultimul rând, luna octombrie.

La mai bine de un an şi jumatate de la izbucnirea crizei economice în SUA, guvernanţii români încă susţineau că această criză mondială putea ocoli ţara noastră. Dacă în februarie 2007 criza începea să se facă simţită pe continentul american, în România, primele efecte, prin anunţuri de somaj şi disponibilizări aveau să fie făcute abia în noiembrie 2008.

În februarie 2007, viitoarea criză mondială părea să fie mai mult o problemă financiară americană. Şi asta pentru că din ce în ce mai mulţi clienţi din Statele Unite nu şi-au mai achitat creditele ipotecare cu grad ridicat de risc, ceea ce a provoacat primele falimente ale unor instituţii bancare specializate. În luna august a aceluiaşi an, bursele americane au început declinul iar băncile centrale au intervenit pe pieţe cu lichidităţi. Problemele finaciare ale americanilor au continuat şi în 2008, an în care efectele crizei financiare s-au facut simţite atât în Europa cât şi în România.

Capitolul 1. Piata muncii

1.1.Abordari teoretice.

O piaţă a forţei de muncă funcţională reprezintă un catalizator pentru

starea de coeziune economică şi socială deoarece realizează conexiunile cu diferite pieţe ale bunurilor şi generează veniturile necesare pentru a susţine participarea indivizilor la pieţele bunurilor. Mai mult, piaţa forţei de muncă adună împreună indivizii punându-i în situaţii de colaborare. Din această perspectivă piaţa forţei de muncă are un potenţial uriaş în domeniul incluziunii sociale a indivizilor şi grupurilor sociale. Nu există dubii asupra faptului că existenţa unor rate ridicate ale şomajului generează fenomene de excluziune. Având în vedere aceste considerente autorii încearcă să identifice o stare optimală de funcţionare a pieţei muncii din România şi să realizeze o corelaţie cu gradul de coeziune economică şi socială.

Pentru a identifica structura comportamentală specifică stării de coeziune autorii au realizat un sondaj naţional. Odată identificată această structură se poate determina contribuţia tipurilor comportamentale în privinţa pieţei forţei de muncă din România şi implicaţiile asupra stării de coeziune economică şi socială.

Creşterea economică implică şi asigurarea resurselor de muncă. Aceasta comportă aspecte cantitative (numărul celor ocupaţi şi volumul muncii de care poate beneficia societatea) şi aspecte calitative (structura, nivelul şi calitatea instruirii) şi se află în strânsă legătură cu mărimea populaţiei şi a acelei părţi a acesteia care este capabilă şi poate să muncească.

Mărimea populaţiei apte de muncă este rezultatul evoluţiei demografice şi al regimului juridic al muncii din fiecare ţară, iar asigurarea resurselor de muncă pentru întreprinderi şi instituţii se realizează prin intermediul pieţei muncii.

Piaţa muncii poate fi abordată pe fiecare ţară, pe grupuri de ţări, şi la scară mondială. Deoarece în cadrul posesorilor de factori de producţie ponderea cea mai mare o deţin lucrătorii salariaţi, salariul are ponderea cea mai mare în totalul veniturilor realizate, piaţa muncii determinând, în ultimă instanţă, volumul şi structura bunurilor şi procesul de distribuire al acestora.

1.2. Piata muncii: continut, functii, trasaturi, mecanism de functionare

Piaţa muncii poate fi definită ca spaţiul economic în care se întâlnesc, se confruntă şi se negociază în mod liber cererea de muncă (deţinătorii de capital, în calitate de cumpărători) şi oferta (reprezentată prin posesorii factorului muncă).

Într-o abordare mai tehnicistă, dar poate mai operaţională sub aspectul tehnicilor de investigare, piaţa muncii este definită ca ansamblul operaţiilor care se derulează la diferite niveluri de organizare economico – socială de către diferiţi agenţi economici, în legătură cu reglarea cererii şi ofertei de muncă, a relaţiilor profesionale în general.

Operaţiile de reglare a cererii şi ofertei de muncă se referă, în principal, la: estimarea şi evidenţa ofertei, respectiv a cererii de muncă; orientarea, recrutarea şi angajarea factorului muncă; sistemul de instituţii publice care operează pe diferite pieţe ale muncii; organizarea muncii şi folosirea factorului muncă ; durata muncii şi amenajarea orarelor de muncă; orientarea, formarea şi reconversia profesională ; diversificarea modelelor şi a formelor de ocupare şi protecţie a muncii ; calitatea muncii (condiţiile de muncă şi igiena muncii); formele şi sistemele ce salarizare; protecţia socială a şomerilor; negocierea colectivă etc.