Piața muncii în România

I. Consideratii generale

Piata muncii reprezinta un domeniu vital care face obiectul a numeroase institutii guvernamentale, nivelul de ocupare a fortei de munca, rata somajului, pensiile si asigurarile sociale, fiind doar cateva dintre problemele care se au in vedere in ceea ce priveste domeniul relatiilor de munca.

Ministerul Muncii, Familiei si Egalitatii de Sanse este una din institutiile administratiei centrale cu o istorie zbuciumata. infiintat in 1920, in baza Decretului – Lege nr.1327/29 martie 1920 publicat in Monitorul Oficial din 30 martie 1920, isi desfasoara activitatea neintrerupt (chiar daca sub alte denumiri), cunoscand 20 de forme de organizare. A fost condus pana in prezent de 67 de ministrii, unii dintre ei avand mai multe mandate. Economia centralizata din perioada comunista a avut efecte si asupra dreptului muncaii si securitatii sociale, indepartandu-ne de la principiile fundamenale ale acestora: dreptul (si nu obligatia) la munca, dreptul la negociere colectiva etc. Incepand cu anul 1990 apare o efervescenta legislativa in acest domeniu in dorinta de a reglementa noile realitati sociale. De asemenea, cresc competentele Ministerului Muncii, fiind necesara o reforma institutionala realizata in mai multe etape, avand ca rezultat aparitia unor institutii noi la nivel central, aflate in coordonare sau subordonate Ministerului Muncii.

De-a lungul timpului, statistica oficiala, una dintre primele institutii publice aparute in Romania dupa Unire si, totodata, unul dintre cele mai vechi oficii statistice din Europa, a cunoscut evolutii si reorganizari, schimbandu-si succesiv numele, fara a se abate insa de la principiile respectului fata de adevar si probitatea demersurilor sale, pastrandu-si statutul de principal instrument de cunoastere si evaluare a realitatilor tarii, care ofera, prin informatii si date statistice, baza necesara autoritatilor, agentilor economici, intregii societati in elaborarea si punerea in practica a unor programe realiste de guvernare, de dezvoltare economica si sociala.

Agentia Nationala de Ocupare a Fortei de Munca, impreuna cu cele 41 de agentii judetene si Agentia Municipiului Bucuresti, impreuna cu cele 88 de agentii locale si 156 puncte de lucru, incearca sa faca fata provocarilor actualei evolutii a economiei nationale si, implicit, a pietei muncii. Serviciile sale sunt atat adresate somerilor, cat si agentilor economici.

Agentia Europeana pentru Securitate si Sanatate in Munca. Numeroase intreprinderi mici din UE au descoperit ca securitatea si sanatatea in munca este fundamentala pentru succesul intreprinderii. O politica eficace de securitate si sanatate este esentiala nu numai pentru asigurarea starii de bine a lucratorilor, dar, de asemenea, pentru dezvoltarea pe termen lung a intreprinderilor si economiilor. Intreprinderile care se angajeaza in prevenirea riscurilor minimizeaza pierderile de productie rezultate in urma accidentarilor sau imbolnavirilor si maresc productivitatea, reducand costurile. Pornind de la aceste considerente, a fost creata Agentia Europeana pentru Securitate si Sanatate in Munca.

Institutul national de cercetari in domeniul muncii si protectiei sociale realizeaza studii pe diverse teme aferente domeniului muncii, cum ar fi: gradul de realizare a concordantei dintre caracteristicile profesionale individuale ale ofertei de munca si cerintele specifice ale locurilor de munca, care reprezinta un indicator esential de masurare a eficientei deopotriva pentru piata muncii si pentru sistemul educational. De regula, atat in teorie, cat si in practica masura acestui indicator este data de dimensiunea si nivelul somajului structural existent la un moment dat pe piata muncii. Intrucat a devenit o problema cu implicati majore atat in planul impactului, cat si al costurilor de formare/reconversie profesionala, teoria a progresat in ultimele decenii definind modele tot mai complexe de determinare a unei relatii cat mai apropiate de echilibru intre cerere si oferta.

II. Notiuni teoretice

Piata muncii reprezinta locul de intalnire si confruntare dintre purtatorii cererii de munca (detinatorii de capital in calitate de cumparatori) si ofertei de munca (exprimata prin posesorii fortei de munca in calitate de vanzatori ai unor servicii specifice). Negocierile dintre participantii la piata muncii se soldeaza prin incheierea unui contract de angajare si stabilire a unui nivel al salariului.

Prin prisma echilibrarii cererii cu oferta de munca, piata muncii se defineste ca un “barometru al ocuparii intro anumita zona” .