Piața muncii în România - instituții, politici, evoluții

INTRODUCERE

Politica si strategia Ministerului Muncii si Solidaritatii Sociale vizeaza – în principal – cresterea gradului de ocupare a populatiei active si, implicit, diminuarea somajului.

Prin politicile aplicate în prezent, se preconizeaza o scadere a somajului sub rata de 8%, pâna în anul 2004. Acest obiectiv este realizat, începând cu 2001, printr-o utilizare diferita a fondului pentru plata ajutorului de somaj si a resurselor aflate la dispozitia Agentiei Nationale pentru Ocuparea Fortei de Munca. Astfel, daca în prezent 2-3 % din bugetul fondului pentru plata ajutorului de somaj sunt folosite pentru aplicarea masurilor active de combatere a somajului, acest procent va creste pâna în 2004 la 10 – 15 %. Nu în ultimul rând, se are în vedere promovarea unor acte normative care sa stimuleze ocuparea fortei de munca, în acord cu prevederile comunitare în domeniu.

Programele de combatere a somajului si cresterea gradului de ocupare a fortei de munca pentru 2002, aplicate prin intermediul Agentiei Nationale pentru Ocuparea Fortei de Munca cuprind:

- planul national de actiune pentru cresterea gradului de ocupare a fortei de munca;

- programul pentru cresterea gradului de ocupare a fortei de munca în 70 de localitati cele mai afectate de somaj;

- programul pentru cresterea gradului de ocupare a fortei de munca în Valea Jiului.

Masurile concrete, active, pentru aplicarea acestor programe sunt:

- medierea, prin bursa locurilor de munca, actiune organizata de doua ori pe an, si care se adreseaza tuturor persoanelor care cauta un loc de munca (bursa generala a locurilor de munca), precum si absolventilor (bursa locurilor de munca pentru absolventi);

- stimularea angajatilor care creeaza noi locuri de munca, prin creditarea cu dobânda avantajoasa a IMM-urilor (50 % din locurile de munca nou create sunt destinate somerilor, fiecare loc de munca nou fiind creditat cu 50 de milioane de lei);

- stimularea angajatilor care încadreaza în munca absolventi de învatamânt, prin subventionarea cu 70 % a salariului;

- Cursuri de calificare/recalificare, organizate de catre ANOFM si finantate total sau partial din bugetul fondului pentru plata ajutorului de somaj.

Toate aceste demersuri arata importanta pe care administratia centrala, cea locala si societatea civila o acorda pietei muncii,functionarii corecte a institutiilor care o guverneaza, ca domeniu fundamental de care depinde dezvoltarea economica a României.În acest domeniu, dupa o perioada de stagnare inerenta schimbarii formei de guvernamânt, au început sa se ia masuri,atât legislative cât si admistrative si sa se dezvol te proiecte cu ajutorul si cu sprijinul comunitatii internationale.S-au facut pasi importanti în rezolvarea problemelor somerilor si diminuarii numarului acestora, dar mai sunt multe de facut.

Lucrarea de fata face o prezentare si o analiza a pietei muncii,din prisma celor trei trei puncte:institutii,politici,evolutii si propune câteva masuri pentru îmbunatatirea sistemului de protectie sociala si a sistemului de ocupare în România.

C A P I T O L U L 1

ABORDARI CONCEPTUALE

1.1.NOTIUNI SI MECANISME GENERALE

Piata muncii reprezinta spatiul economic în care tranzactioneaza în mod liber utilizatorii de munca(detinatorii de capital) în calitate de cumparatori si posesorii resursei de munca, în calitate de vânzatori, în care, prin mecanismul pretului munciii, al concurentei libere între agentii economici, al altor mecanisme specifice se ajusteaza cererea si oferta de munca.

Oferta de munca(cererea de locuri de munca) se delimiteaza în cadrul potentialului demografic printr-o serie de criterii, de conditii socio-demografice, de optiuni ale persoanelor cu vârsta legala de munca si apte de munca.

Oferta de munca constituie deci acele resurse de munca, acel potential de munca, care se încadreaza în categoria de oferta pe baza criteriului salarizarii.Oferta de munca se manifesta prin cerere de locuri de munca salariata,în angajarea ca salariati.

Cererea de munca are ca punct de plecare nevoia de servicii-munca din partea utilizatorilor acesteia (întreprinderi,administratii,banci etc.).Conditia generala a transformarii nevoilor de munca în cerere de munca este remunerarea sau salarizarea; aceasta se concretizeaza în oferta de locuri de munca salariate.

Cererea si oferta de munca sunt categorii si marimi dependente, pe de o parte de dezvoltarea economico-sociala, de amploarea si structurile activitatilor economice si ale actiunilor sociale si, pe de alta parte, de fenomenele si procesele social-demografice.

În legatura cu relatiile de interdependenta dintre dezvoltarea economico-sociala si procesele demografice opiniile specialistilor au fost si sunt nu numai diferite, dar chiar opuse. Mai mult,în ultimul timp, punctele de vedere ale specialistilor s-au amplificat pe baza unor cauze ce tin de complexitatea crescânda a fenomenului demografic, de modificarile în structurile populatiei disponibile si ocupate, de caracteristicile cresterii economice în lumea contemporana.

Thomas Maltus a fost unul dintre primii specialisti care s-a ocupat de problema populatiei-dezvoltare.Legaturile complexe dintre cele doua variabile au fost reduse de Malthus la determinarea directa si unilaterala dinspre venituri spre natalitate, sporirea mai puternica a natalitatii ducând automat la scaderea veniturilor familiale.

Aceasta opinie nu a fost confirmata de istoria economica si evolutia demografica în tarile dezvoltate. Cererea si oferta de munca nu se extind asupra corelatiei dintre dezvoltarea economica si evolutia populatiei în ansamblul lor, ci doar asupra corelatiei dintre aspectele specifice supuse salarizarii.

Piata muncii are mai multe trasaturi specifice:

- Cererea de munca este pe termen scurt, practic, invariabila; crearea de noi locuri de munca presupune dezvoltarea activitãtilor existente si initierea altora noi, probleme complexe care se realizeaza în timp