Planificarea și Dezvoltarea Carierei

INTRODUCERE

Preocupările faţă de problematica alegerii şi dezvoltării carierei au apărut cu mult timp în urmă, sub forma orientării şi reorientării profesionale, atât la noi în ţară, cât mai ales în străinătate. O atenţie deosebită s-a acordat orientării profesionale la vârste şcolare mici, pornindu-se de la ideea că alegerea profesiei este o decizie importantă, cu un caracter în mare parte irevocabil. Profesia, odată aleasă, este greu de schimbat deoarece schimbarea acesteia implică pierdere de timp şi energie. Din punct de vedere social, abandonarea unei meserii pentru care s-au investit bani şi energie în vederea pregătirii înseamnă pierdere atât pentru individ, cât şi pentru societate.

Preocupările s-au intensificat din ce în ce mai mult în ceea ce priveşte această activitate, mai ales faţă de tineri. Premisa, logică de altfel, de la care s-a pornit în aceste preocupări, este aceea că, folosind o metaforă, mai frumos şi mai uşor se dezvoltă un copac dacă îl îngrijeşti de mic decât dacă îl formezi şi modelezi după ce crengile i-au crescut dezordonat şi nearmonios. La noi în ţara, preocupările actuale în această privinţă sunt de a îngriji "copacii" după ce au fost deja invadaţi de insecte sau când unele ramuri deja au crescut strâmb în încercarea de a găsi o altă cale spre a ajunge la soare.

Orientarea profesională şi dezvoltarea carierei au fost privite mai mult la nivel individual, cel organizaţional fiind doar implicit. Indiferent care este tendinţa momentului de a denumi un concept, realitatea este aceeaşi. Ori ca se numeşte orientare şi consiliere profesională, ori că se numeşte dezvoltarea şi consilierea carierei, dorinţele, aspiraţiile şi motivaţiile individuale nu pot fi ignorate, iar cerinţele societăţii sau organizaţiei nu pot dispărea, chiar dacă ele sunt diferite; diferă numai condiţiile de realizare. Referindu-ne la metaforă anterioară, copacul doreşte să crească oricum, întotdeauna el va tinde să caute soarele, indiferent de cum este îngrijit. Din cealaltă perspectivă, contează ceea ce doreşti de la copac - mere pădureţe sau mere roşii.

Dacă în momentul actual ţările occidentale utilizează din plin, redescoperind termenul de carieră, ţările europene, în special Frântă, au rămas la terminologia de orientare şi formare profesională. Există şi în momentul actual suficienţe burse de studii, cu scop de formare continuă, care au că obiectiv formarea şi orientarea profesională (ex. Programul de formare profesională Leonardo da Vinci). Indiferent de nivelul de studii sau de statutul profesional, preocuparea pentru activitatea profesională desfăşurată o are orice persoană. Dorinţă de dezvoltare, orizontală sau verticală, este general umană. Aspiraţiile omului sunt spre evoluţie şi nu spre involuţie.

Redescoperirea conceptelor de consiliere profesională şi dezvoltare a carierei, din perspectivă managementului resurselor umane, constituie o abordare modernistă a problematicii, venită mai ales din necesitatea de a avea un limbaj comun şi aceleaşi preocupări cu practicienii din ţările occidentului. Aspiraţiile de integrare şi colaborare cu specialiştii din celelalte tari, cu rezultate economice evidente, conduc la întrepătrunderea ştiinţelor şi a termenilor de specialitate, nu în sensul creşterii ambiguităţii şi confuziei, ci al interdisciplinarităţii şi necesităţii de pregătire complementară profesională.

CAPITOLUL I – PLANIFICAREA ȘI DEZVOLTAREA CARIEREI

1.1. Aspecte privind managementul carierei

Dacă în urmă cu mai mulţi ani, termenului de carieră i se conferea mai mult sensul profesional, ulterior i s-au adăugat conotaţii ce ţin de viaţa personală, comunitară, economică.

Pentru o vizualizare mai bună a evoluţiei termenului de carieră şi implicit înlocuirea celui de orientare şcolară şi profesională se aduc ca argument mai multe definiţii care se vehiculează la momentul de faţă în literatura de specialitate:

Carieră – succesiune de profesii, îndeletniciri şi poziţii pe care le are o persoană în decursul perioadei active de viaţă, inclusiv funcţiile pre-vocaţionale, ( cum sunt cele de elevi şi studenţi, care se pregătesc pentru viaţa activă) şi post-vocaţionale ( pensionarii care pot avea rol de suplinitori, colaboratori, etc.). ( Butnaru, D., 1999).

Carieră – activităţile profesionale şi poziţiile ocupate de o persoană într-o organizaţie determină atitudinile, cunoştinţele şi competenţele dezvoltate de acesta de-a lungul timpului ( Hăhăianu, L.,2000).

Cariera – acoperă şi identifică diferite roluri în care individul este implicat ( elev, angajat, membru al comunităţii, părinte, etc.), modul în care acţionează în familie, şcoală şi societate şi suita de etape prin care poate trece în viaţă ( căsătorie, pensionare, etc.), toate considerate ca un tot unitar indivizibil. ( Jigău, M., 2001).

Cariera profesională – reprezintă evoluţia profesională a unui individ pe parcursul întregii sale vieţi. În cadrul aceleiaşi profesii, în cariera unei persoane se pot înscrie specializări, perfecţionări sau promovări profesionale. (Tăsica, L., 2003). Cariera , pe lîngă această evoluţie a persoanei , poate fi privită şi sub aspect economic, sociologic sau psihologic.

Din punct de vedere economic , cariera face referire la o succesiune a poziţiilor profesionale ocupate de o persoană.

Dacă privim cariera din prisma sociologilor, ea reprezintă o multitudine de roluri jucate de individ, în sensul că fiecare rol este temelia celui ce va urma.

Sub aspect psihologic, alegerea de roluri şi succesul în exercitarea lor depind de aptitudinile, interesele, valorile, trebuinţele, experienţa anterioară şi aspiraţiile persoanei în cauză. ( Jigău, M., 2003, apud Fman, 1998).

Principalii factori care influenţează alegerea carierei sunt:

- auto-identitatea - cariera reflectă modul în care ne înţelegem pe noi înşine şi

imaginea noastră despre sine;

- interesele - oamenii tind să aleagă acele cariere pe care le percep sau le înţeleg ca

fiind cele mai potrivite intereselor lor sau sistemului lor propriu de valori;

- personalitatea - orientarea noastră personală, ca şi nevoile noastre de afiliere, de

succes sau de realizare, de autoritate sau de putere ne influenţează alegerea carierei. După opinia lui John Holland, expert în consilierea carierei, personalitatea unui individ (valori, motive, nevoi) este un alt factor determinant în alegerea carierei, existând mai multe tipuri fundamentale de personalitate sau orientări;

- orientarea realistă – oamenii sunt atraşi de cariere sau ocupaţii care implică activităţi

fizice;

- orientarea privind cunoaşterea – oamenii sunt atraşi mai mult de activităţi care

implică gândire, organizare, înţelegere, decât de activităţi afective care implică sentimente, impresii, emoţii;

- orientarea socială – oamenii sunt atraşi de cariere care implică relaţii interpersonale;

- orientarea convenţională – oamenii sunt atraşi de activităţi care implică o anumită

structură, legi şi reglementări, şi în care se aşteaptă ca angajaţii să subordoneze nevoile personale celor organizaţionale

- orientarea întreprinzătoare – oamenii sunt atraşi de cariere care implică activităţi

verbale, scopul lor fiind influenţarea celorlalţi

- orientarea artistică – oamenii sunt atraşi de cariere care implică autoexprimarea prin

creaţie artistică sau activităţi individuale

- mediul social:

o tehnica şi tehnologia;

o educaţia sau pregătirea;

o nivelul ocupaţional;

o situaţia socială şi economică a părinţilor;