Planul de contingență - studiu de caz

C A P I T O L U L I

INTRODUCERE

Programul Construirea unui plan de contingenţă îşi propune să fie o etapă importantă în cadrul procesului de pregătire pentru reintegrarea socială postcondamnatorie, care să ajute persoana privată de libertate ce urmează să se libereze, să planifice şi să identifice soluţii adaptate situaţiilor în care potenţialele riscuri din mediul extern, se materializează.

Programul a fost elaborat de o echipă de experţi portughezi, în colaborare cu reprezentanţi ai Serviciului de Educaţie şi Asistenţă Psihosocială din Penitenciarul Târgşor. Decizia de a construi programul a apărut din necesitatea de a da un răspuns adecvat acestei problematici, specifice populaţiei carcerale, în scopul construirii unui proiect de viaţă concret şi realist. Programul este inspirat din programe de prevenire a recidivei, utilizează tehnici ale psihologiei cognitiv-comportamentale şi apelează la capacitatea fiecărui individ de a anticipa dificultăţile şi de a utiliza strategii optime de rezolvare a problemelor.

Rolul esenţial revine Serviciului de Educaţie şi Asistenţă Psihosocială din Penitenciarul Târgşor, care prin atribuţiile specifice, dar şi cu resursele alocate, va contribui la pregătirea persoanelor private de libertate pentru reintegrarea cu succes în comunitate.

Prevenirea recidivei persoanei private de libertate constituie un obiectiv primordial al tratamentului penitenciar. Ţinând seama de această premiză, este esenţial ca profesioniştii care lucrează în unităţile de detenţie să dispună de instrumentele de lucru necesare pentru orientarea intervenţiei spre dezvoltarea la indivizi a unor competenţe, de natură să contribuie la elaborarea unui nou proiect de viaţă, care să excludă activitatea penală. Această perspectivă subliniază importanţa realizării intervenţiei în două etape: etapa de menţinere - în care persoanele private de libertate sunt ajutaţi să găsească modalităţi de a prevedea circumstanţele potenţiale ale eşecului şi cea de recădere – în care sunt sprijiniţi să înţeleagă că eşecul poate fi depăşit. O asemenea abordare trebuie să se regăsească, pe de o parte, în activităţile individuale şi de grup desfăşurate în penitenciar, înainte de liberare şi pe de altă parte, să se continue în faza postexecuţională, în comunitate, în mod individual.

Ceea ce structurează arhitectura internă a programului şi îi asigură rigoarea este determinarea şi delimitarea obiectivului major: reducerea riscului de recidivă după liberarea din închisoare, reintegrarea socială şi construcţia unei identităţi prosociale a fostei persoane private de libertate.

Prin operarea, în cadrul grupului de lucru, cu o serie de concepte simple, legate de anticiparea dificultăţilor, indivizii sunt orientaţi progresiv către o reflecţie din ce în ce mai personală şi individualizată asupra momentului punerii în libertate. În mod ideal, la sfârşitul programului, persoanele private de libertate vor ştii cel puţin unde vor dormi în prima lor noapte în libertate, vor imagina planuri concrete şi realiste pentru a obţine un loc de muncă şi vor avea întâlniri prestabilite cu persoanele din comunitate.

Astfel, s-a înţeles că, pentru a interveni în problematica anticipării problemelor şi dificultăţilor, participanţii la program trebuie să fie capabili să înţeleagă trei concepte centrale: conceptul de prevenire, conceptul de contingenţă şi conceptul de plan.

- Conceptul de prevenire este important pentru ca indivizii să înţeleagă nevoia de a anticipa dificultăţi şi de a construi planuri pentru a face faţă acestor dificultăţi, în sensul de a le atenua efectele. Persoanele private de libertate care participă la program sunt stimulate să se gândească la împrejurările în care vor ieşi din penitenciar şi să recunoască nevoia de a preveni eventuale incidente, pentru ca planurile să fie concretizate.

- Conceptul de contingenţă este important pentru recunoaşterea faptului că, într-un proiect de viaţă, chiar dacă sunt trasate multe planuri de prevenire, care presupun anticiparea dificultăţilor şi întreprinderea demersurilor de surmontare a acestora, există întotdeauna posibilitatea de a apărea evenimente neprevăzute, pentru care trebuie identificate soluţii de rezolvare. Indivizii pot anticipa, planifica şi construi un plan foarte eficace pentru prevenirea dificultăţilor, însă trebuie să aibă şi competenţele necesare pentru a face faţă unor situaţii neaşteptate, ştiind să construiască planuri adaptate împrejurărilor.

- Conceptul de plan se referă la capacitatea de a înţelege ce este acela un plan - o succesiune de acţiuni, resursele necesare pentru realizarea lor şi agenţii responsabili cu punerea lor în practică, precum şi la capacitatea de a construi un plan. Succesul oricărui plan rezidă în implementarea sa.

Utilizându-se diverse metodologii de lucru cu aceste trei concepte, se doreşte ca indivizii să ajungă la un rezultat final.

Aceasta presupune o planificare atentă şi realistă a proiectelor de viaţă, pentru întreg cursul anului care urmează liberării din penitenciar. S-a considerat că perioada de un an reprezintă o ţintă tangibilă, însă depăşirea acestei perioade ar putea genera dificultăţi, în sensul inadecvării în raport cu posibilităţile de anticipare a evenimentelor şi de planificare a acţiunilor populaţiei aflate în detenţie.

Programul a fost conceput spre a fi aplicat în grup, de către doi educatori instruiţi în acest sens. Se adresează persoanelor private de libertate aflate în regim deschis sau semideschis, care şi-au însuşit deja anumite competenţe şi mai au 6-18 luni până la liberare. Se desfăşoară în 16 şedinţe a câte 60 - 90 de minute fiecare, în funcţie de complexitatea temelor.

Conţinuturile sunt direcţionate către obiective specifice şi concrete, fără să se extindă la conţinuturi accesorii sau concomitente. Conţinutul informaţional al programului nu se adresează în mod direct palierului emoţional al personalităţii persoanelor private de libertate, motiv pentru care coordonatorii pot avea specializări diverse. Cu toate acestea, se impune ca cel puţin unul dintre educatori să fi beneficiat de formare specifică acestui tip de program.

Sala pentru desfăşurarea activităţilor prevăzute în program trebuie să fie echipată cu mese şi scaune, cu un spaţiu adecvat dezvoltării dinamicilor de grup.

La sfârşitul manualului sunt prezentate o serie de anexe, care conţin materialele necesare desfăşurării şedinţelor. Manualul este completat de un suport informatic (elaborat în format power-point), care oferă asistenţă în realizarea activităţilor. La fiecare întâlnire se face o scurtă prezentare a obiectivelor, urmată de o descriere a şedinţei şi a dinamicii de grup.

OBIECTIVELE PROGRAMULUI

Obiectivul general al acestui program constă în dezvoltarea capacităţii de elaborare a unor planuri de prevenire şi contingenţă pentru viitor.

Se aşteaptă ca la sfârşitul programului participanţii să fie capabili să:

- evalueze importanţa anticipării a ceea ce poate să li se întâmple rău în viitor;

- ştie să utilizeze strategii de anticipare şi corecţie;

- construiască planuri de prevenire;

- înţeleagă conceptul şi utilitatea planului de contingenţă;

- construiască planuri de contingenţă;

- traseze obiective pe care doresc să le atingă pe termen scurt şi mediu (după liberare);

- planifice acţiunile necesare pentru atingerea acestor obiective;

- construiască un proiect de viaţă pentru anul imediat următor liberării;