Policolor

Introducere

Mi-am ales tema – Analiza echilibrului şi rentabilităţii firmei - întrucât consider că este foarte util ca un economist să aibă noţiuni generale cu privire la activitatea de analiză a activităţii unei întreprinderi şi elementele ce trebuie urmărite în cadrul analizei echilibrului financiar.

Lucrarea este structurată în patru capitole şi concluzii, astfel:

Capitolul I – prezintă societatea comercială în cadrul căreia se studiază tema aleasă:

- date de identificare: denumirea firmei, forma juridică, structura acţionariatului, obiectivul de activitate

- gama de produse fabricate şi/sau servicii prestate

- cota de piaţă,

- piaţa societăţii comerciale.

Capitolele II şi III cuprind noţiuni teoretice referitoare la metodologia de analiză a echilibrului financiar pe baza bilanţului contabil şi a rentabilităţii firmei pe baza contului de profit şi pierdere.

Analiza lichiditate – exigibilitate, numită în practica ţărilor occidentale şi analiză patrimonială, se sprijină pe de o parte pe concepţia patrimonială a întreprinderii iar pe de altă parte pe criteriile de clasificare a posturilor bilanţiere.

În optica acestui post de analiză, întreprinderea apare ca o entitate juridico-economică ce posedă un patrimoniu, inventariat în activul (bunuri şi creanţe) şi pasivul (datoriile) bilanţului. Expresia cea mai simplă a valorii patrimoniale a unei întreprinderi la data închiderii exerciţiului o reprezintă activul net contabil, situaţia netă, respectiv capitalurile proprii calculate ca diferenţă între activul total (exclusiv elementele de activ fictiv) şi datoriile totale externe (numai faţă de terţi nu şi acţionari).

Ratele de rentabilitate evidenţiază caracteristicile economice şi financiare ale întreprinderilor, permiţând compararea performanţelor comerciale ale acestora. În general, ratele de rentabilitate se determină ca raport între efectele economice şi financiare obţinute şi eforturile depuse pentru obţinerea lor.

Ratele de rentabilitate măsoară rezultatele obţinute în raport cu activitatea întreprinderii (rentabilitatea comercială) şi a mijloacelor economice (rentabilitatea economică) sau financiare (rentabilitatea financiară).

Capitolul IV conţine un studiu de caz prin care s-a urmărit analiza echilibrului şi rentabilităţii S.C. Policolor S.A. pe baza situaţiilor financiare din ultimii trei ani.

Concluziile referitoare la evoluţia societăţii analizate se regăsesc în Capitolul V. Tot aici se regăsesc şi unele propuneri ce ar putea duce la îmbunătăţirea rezultatelor acesteia.

Pe lângă cele cinci capitole, lucrarea conţine şi o anexă (bilanţul S.C. Policolor S.A. în perioada analizată) şi bibliografia consultată pentru redactarea lucrării.

CAPITOLUL I

Prezentarea S.C. Policolor S.A.

În anul 1965 s-a înfiinţat Întreprinderea de Lacuri şi Vopsele Bucureşti, furnizor al industriilor naţionale şi al pieţei bunurilor de larg consum.

În perioada 1973-1974 are loc Extinderea capacităţilor de producţie a Întreprinderii de Lacuri şi Vopsele prin punerea în funcţiune a secţiilor de fabricare a răşinilor sintetice, a vopselelor destinate exportului şi prin înfiinţarea unei fabrici de lacuri şi vopsele nitrocelulozice.

Cu o experienţă de 40 de ani pe piaţa lacurilor şi vopselelor din România, Policolor este în prezent cel mai mare producător român de profil. Între anii 1965 şi 1990 Întreprinderea de Lacuri şi Vopsele Bucureşti, aşa cum a fost numită iniţial, a fost unul dintre cei mai importanţi furnizori ai industriilor naţionale de autovehicule, mobilă şi electronică.

Începând din 1990, anul în care Întreprinderea de Lacuri şi Vopsele se transformă în societate pe acţiuni sub denumirea de Policolor S.A., compania îşi diversifică treptat portofoliul de produse şi se orientează atât către segmentul industrial cât şi către cel al consumatorilor casnici. Mărcile Policolor se impun în diferite segmente de piaţă, datorită calităţii şi în special datorită unor strategii complexe de marketing.