Politica de Mediu în Uniunea Europeană

Introducere

Politica mediului a fost în anii ‘70 si ‘80 un domeniu de inovare pentru Uniunea Europeană. Guvernele ,,verzi”si grupurile de propagandă au fost liderii, împingând ,,lenesii” să accepte standarde ale reglementărilor de mediu mai înalte decât cele pe care le-ar fi adoptat la nivel national. În anii ‘90 tiparul s-a schimbat. Un climat economic mai puternic si recunoasterea costurilor neanticipate ale protectiei mediului înconjurător au condus la o abordare mai prudent.

Politicile mediului sunt în prezent influentate de faptul că atât de multe reglementări de protectie a mediului au fost legiferate atât de rapid. În cuvintele lui Weale: ,,complet neanticipată in 1957, politica mediului s-a miscat de la liniste la stridentă în numai treizeci de ani” Protectia mediului în UE a devenit atât de extensivă si de nedorită încât aplicarea acestor politici în acest sector este acum foarte mult influentată de impactul viitoarelor realizări legislative. Asemenea realizări au fost cele care au pregătit scena dezideratelor politice ale acestui sector- aici, politica este cea care creează politici.

Politica mediului este astăzi unul din marile domenii politice în care Bruxelles-ul joacă un rol critic. Indiferent dacă unele din statele membre, asemenea Marii Britanii, au făcut clar eforturi foarte mari să se adapteze legilor UE sau dacă altele au jucat în mod traditional un rol conducător în stabilirea agendei mediului a UE, de exemplu Germania, impactul UE asupra politicii domestice a statelor membre este semnificativ. În timp ce în anii ‘70 multi oficiali vedeau mediul ca pe lucrul cel mai la modă, dar cu cea mai mică legătura cu politica, acum este văzut ca un domeniu important al portofoliului politic al UE.

Obtinând statutul de privilegiat de politică aparte în mecanismul Uniunii Europene după 1990, protectia mediului dezvoltă consecvent o altă etapă si anume cea a învătării si formării de specialisti care să răspundă rigorilor unui astfel de domeniu. Mediul înconjurător este din ce în ce mai mult parte integrantă în învătământul de bază la toate nivelurile, sustinut fiind si de institutiile Uniunii Europene; Comisia Europeană finantează, spre exemplu, proiecte de formare, tranining-uri pentru profesorii din învătământul elementar si secundar, dar si alte cursuri tehnice, toate fiind finalizate printr-o activitate practică.

CAPITOLUL I

ASPECTE TEORETICE PRIVIND POLITICA DE MEDIU ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ

1.1. ASPECTE TEORETICE PRIVIND POLITICA DE MEDIU ÎN ROMÂNIA

1.1.1. Mediul înconjurător în România înainte de aderare la Uniunea Europeană

Politica de mediu este concepută ca formă a politicii generale a statului, având ca sarcină stabilirea strategiilor, obiectivelor şi priorităţilor, metodelor şi mijloacelor implicate în acţiunile desfăşurate pe plan naţional în scopul prevenirii şi combaterii poluării, a conservării şi dezvoltării durabile a mediului.

Reprezetând o politică specială (atât la nivel naţional cât şi inţernational), politica de mediu înseamnă în acelaşi timp şi evaluarea siţuatiilor reale ale mediului, constatarea influenţelor negative asupra mediului, stabilirea instituţionalizată a măsurilor necesare organelor statale în protejarea şi conservarea mediului, precum şi stabilirea sistemelor de sancţionare în caz de poluare şi a cuantumului sancţiunilor aplicabile.

Politica de mediu este strâns legată şi condiţionată de politica economică, administrativ-financiară şi legislativă, corelaţie ce se bazează pe o cointeresare naţională şi internaţională întrucat reprezintă deopotrivă relaţii teoretice şi relaţii practice concrete.

Sarcinile politice de proţectie a mediului sunt diferite şi complexe, principala răspundere a politicii mediului revenind guvernelor fiecărei ţări precum şi autoritaţilor naţionale şi locale de specialitate.

Cele trei Conferinţe naţionale de proţectie a mediului au stabilit principalele sarcini politice de protecţie a mediului pentru statele participante. Asfel, la putin timp după prima Conferinţă a O.N.U. asupra mediului, Comisia Europeană a propus elaborarea unui program de acţiune în acest domeniu, care recunoaşte necesitatea şi legitimitatea unei politici comune în domeniul mediului. Cu timpul se dezvoltă progresiv un drept comunitar al mediului care în prezent cuprinde peste 200 directive şi regulamente în domeniul protecţiei mediului.