Politica Socială a Uniunii Europene

Partea I

I.Concepte de baza privind politica sociala

Politica sociala a UE este formata dintr-un set de politici complementare, ce s-au dezvoltat si multiplicat pe parcursul timpului si care actioneaza în acele sectoare de activitate ce afecteaza sau genereaza gradul de bunastare individuala si sociala. Permanenta preocupare a comunitatii europene pentru aspectele de politica sociala - începuta cu Tratatul de Roma (1957)- a dus, în timp, la crearea unui „model social european”. Unul din momentele cele mai importante ale evolutiei acestui model se situeaza în jurul anului 2000, când se face trecerea de la o abordare bazata pe minimizarea consecintelor sociale negative ale schimbarii structurale, la o abordare ce are în vedere modernizarea sistemului social european si investitia în capitalul uman– altfel spus, se trece de la o abordare cantitativa (minimizarea consecintelor) la una calitativa (investitia în oameni). De asemenea¸ o caracteristica importanta a politicii sociale este delegarea responsabilitatilor de atingere a obiectivelor comunitare catre Statele Membre.

Desi preocuparea pentru aspectele sociale la nivel comunitar este prezenta înca de la începuturile acesteia, iar instrumente de politica sociala au fost înfiintate timpuriu (crearea Fondului Social European în 1958), din punct de vedere programatic politica sociala debuteaza odata cu adoptarea, în 1989, a Cartei comunitare a drepturilor sociale fundamentale ale lucratorilor (cunoscuta si drept Carta Sociala).

Carta Sociala reflecta preocuparea pentru dimensiunea sociala a politicilor comunitare în contextul constructiei pietei unice europene si a fost elaborata în urma unui proces de consultare a partilor interesate (reprezentanti ai angajatorilor, lucratorilor, liber profesionistilor, fermierilor, etc.). Important de mentionat este ca, desi în faza de proiect se prefigura o solutie la nivel comunitar, documentul final accentueaza rolul si responsabilitatile SM în directia aplicarii si respectarii drepturilor sociale fundamentale: libera circulatie a muncitorilor, angajarea si salarizarea, îmbunatatirea conditiilor de munca si de viata, protectia sociala, libertatea de asociere si negocierea colectiva, formarea profesionala, tratamentul egal al barbatilor si femeilor, protectia sanatatii si siguranta la locul de munca, protectia copiilor, adolescentilor, persoanelor în vârsta si a persoanelor cu handicap, precum si informarea, participarea si consultarea lucratorilor în probleme ce îi afecteaza direct. Carta a fost semnata în decembrie 1989 de catre 11 state membre (SM), singura exceptie fiind Marea Britanie – care a semnat în 1998. Pasul urmator în programarea politicii sociale este reprezentat de Cartea Verde (Green Paper) - documentul care a lansat procesul de dezbatere asupra viitorului politicilor sociale la nivel comunitar (1993), în vederea elaborarii Cartii Albe (White Paper) în 1994. Liniile de discutie identificate prin Cartea Verde privesc:

- prioritatile commune tuturor SM în domeniile pietei muncii, formarii profesionale si

protectiei sociale;

- îmbunatatirea situatiei ocuparii fortei de munca;

- accelerarea progresului în crearea unui sistem de productie bazat pe calitate;

- stimularea solidaritatii si integrarii sociale;

- lupta împotriva saraciei si excluderii sociale;

- piata unica si libera circulatie a persoanelor;

- promovarea egalitatii de sanse pentru barbati si femei;

- sprijinirea dialogului social;

- coeziunea economica si sociala;

În acest proces de consultare au fost implicate institutii ale Uniunii Europene, SM si diverse organizatii publice, alaturi de care au stat reprezentanti ai angajatorilor si ai sindicatelor. Ca rezultat al procesului consultativ initiat de Cartea Verde, Cartea Alba stabileste liniile de actiune ale politicii sociale comunitare pâna în anul 2000 (când vor fi retrasate în Agenda Politicii Sociale). Conform acesteia, principala prioritate a fost stabilita ca fiind crearea de noi locuri de munca, strâns corelata cu formarea unei forte de munca educate, încurajarea unor stardarde ridicate de munca si crearea unei piete europene a muncii – ce constituie prioritatile imediat urmatoare. Alaturi de acestea stau crearea de oportunitati egale pentru femei si barbati, politica si protectia sociala, sanatatea publica, parteneriatele sociale, cooperarea internationala si eficacitatea implementarii legislatiei europene. Aceste prioritati au fost adresate prin adoptarea a doua programe de actiune pe termen mediu, pentru perioadele 1995 -1997 si 1998 – 2000. Asa cum aminteam la început, anul 2000 reprezinta un moment cheie în evolutia modelului social comunitar, datorita abordarii noi pe care o aduce prin centrarea pe calitate. Asfel, sediscuta posibilitatea cresterii ratei de ocupare a fortei de munca prin stimularea crearii de noi locuri de munca, însa este vorba de locuri de munca „de calitate”. Atunci a fost adoptata Agenda Politicii Sociale (Social Policy Agenda), ce traseaza cadrul si prioritatile de dezvoltare ale politicii sociale pâna în anul 2005. Astfel, provocarile carora trebuie sa le raspunda Agenda Sociala sunt date de rata de ocupare a fortei de munca, cresterea importantei tehnologiilor informatiei si numarul redus al celor ce au abilitati în domeniu, dezvoltarea unei economii bazata pe cunoastere, situatia sociala, procesul de extindere a UE si internationalizarea politicii sociale.În acest context, principiul care sta la baza modelului social astfel reformat (prin centrarea pe calitate) este întarirea rolului politicii sociale ca factor productiv, adica integrarea politicii sociale cu politica economica si cu politica ocuparii fortei de munca.

II.Punerea in practica a politicii sociale europene

Politica sociala a comunitatii europene a debutat odata cu tratatul de constituire a acesteia, în 1957. Astfel, Tratatul de la Roma pune bazele politicii sociale prin articolele sale referitoare la libera circulatie a muncitorilor si la libertatea de stabilire a acestora, în contextul crearii pietei comune. Tot prin acest tratat a fost prevazuta si crearea Fondul Social European, instrumental de finantare a politicii sociale si cel mai vechi dintre fondurile structurale. Pasul urmator a fost constituit de adoptarea Actului Unic European (The Single European Act), în 1986, ce contine directive privind sanatatea si siguranta la locul de munca, introduce dialogul social si conceptul de coeziune economica si sociala (materializat prin crearea Fondului de coeziune economica si sociala).