Politici de calitate în agricultură

Integrarea României în Uniunea Europeană presupune și dezvoltarea unui sistem agricol modern, care să asigure un nivel de viață echitabil populației rurale și o aprovizionare la prețuri rezonabile consumatorilor, cu garantarea liberei circulații a mărfurilor pe teritoriul Comunității Europene.

Agricultorii sunt cei dintâi care conștientizează necesitatea protejării resurselor naturale - în definitiv, traiul lor de zi cu zi depinde de acestea. Pentru a evita efectele secundare negative ale anumitor practici agricole, UE le oferă stimulente agricultorilor pentru a exploata terenurile în mod durabil și ecologic. De fapt, agricultorii se confruntă cu o dublă provocare: de a produce alimente și, în același timp, de a proteja natura și biodiversitatea. Agricultura durabilă din punct de vedere al mediului, care folosește resursele naturale cu prudență, este esențială pentru producerea hranei și pentru calitatea vieții noastre - astăzi, mâine și pentru generațiile viitoare.

Termenul de „calitate" apare din ce în ce mai des în viața noastră de zi cu zi, în modul în care suntem sau nu mulțumiți de produsele sau serviciile pe care le plătim. Calitatea a început să devină un subiect din ce în ce mai frecvent și în tematicele de instruire a managerilor români. Unii dintre ei își pun, totuși, întrebarea „de ce calitatea trebuie să fie una din preocupările noastre?". Răspunsul este simplu; pentru că un certificat care atestă implementarea unui sistem de calitate sau o certificare a conformității produselor cu standardul internațional te ajută să penetrezi o piață- să câștigi noi beneficiari sau să-i menții pe cei existenți.

În lumea economiei de piață, abordarea conceptului de calitate și a celorlalte concepte adiacente s-a modificat substanțial când manageri vest-europeni au înțeles că pentru succesul lor în afaceri, nu mai este suficientă localizarea eforturilor numai pe calitatea produselor oferite, ci și pe calitatea proceselor de organizare, care să asigure obținerea unor produse de calitate. A apărut, deci, concentrarea eforturilor pentru controlul realizării și valorificării producției, în contrast cu vechea abordare de detectare și rezolvate a problemelor.

Politica agricolă și hrana noastră pentru a face față acestor provocări, UE a creat și a aplicat politica agricolă comună (PAC). Scopul acesteia este de a crea condițiile necesare pentru ca agricultorii să-și poată îndeplini rolurile care le revin în societate, cel primordial fiind producerea de alimente. Datorită PAC, cetățenii europeni se bucură de securitate alimentară. Populația UE poate fi sigură că agricultorii produc alimentele de care ea are nevoie. Aceștia oferă o varietate impresionantă de produse accesibile, sigure, de bună calitate și în cantități suficiente. UE este cunoscută în întreaga lume pentru alimentele și tradițiile sale culinare. Datorită resurselor sale agricole excepționale, UE poate și trebuie să joace un rol-cheie în asigurarea securității alimentare la nivel mondial. De ce avem nevoie de o politică agricolă comună în care europenii pot fi siguri că agricultorii produc alimentele de care au nevoie.

Alimente de calitate - cheia succesului Europa este renumită pentru gama extrem de variată de alimente, vin și bere de bună calitate, după cum arată marile noastre tradiții culinare. În acest sens, Europa a dezvoltat de-a lungul anilor o serie de instrumente: standardele de comercializare, sistemele de calitate pentru recunoașterea produselor de o anumită calitate, sistemele de certificare și normele de igienă.

Standarde de comercializare: aceste standarde există pentru majoritatea produselor agricole. Se precizează astfel categoriile de produse, caracteristicile minime care trebuie respectate și anumite cerințe în materie de etichetare. Standardele informează consumatorii (de exemplu, în privința originii sau a soiului de fructe sau legume) și permit compararea prețurilor unor produse de calitate echivalentă. Aceste standarde facilitează schimburile comerciale în Europa.

Capitolul I

Obiectivele politicii agricole

Uniunea Europeană fixează obiectivele politicii agricole:

a) Cresterea productivitatii agricole prin promovarea progresului tehnic, prin asigurarea dezvoltarii rationale a productiei agricole, si prin utilizarea optima a factorilor de productie, in special a fortei de munca

b) Asigurarea unui nivel de trai echitabil pentru populatia agricola, In special prin cresterea veniturilor individuale ale lucratorilor agricoli

c) Stabilizarea pietelor

d) Asigurarea sigurantei aprovizionarilor

e) Asigurarea unor preturi rezonabile pentru consumatori

Tratatul de la Roma nu explica insa concret cum aveau sa fie realizate aceste obiective. De aceea, ministrii agriculturii din cele sase state semnatare ale Tratatului s-au intâlnit la Stresa

(Italia) pentru a se pune de acord asupra modului de transpunere in practica a politicii agricole.

Ei au stabilit trei principii care sa guverneze politicii agricole:

1)Principiul pietei unice: in interiorul Uniunii Europene, produsele agricole circula fara restrictii

2)Principiul preferintei comunitare: este favorizat consumul produselor originare din Uniunea Europeana, prin impunerea de preturi mai mari la produsele din import fata de productia interna

3)Principiul solidaritatii financiare: masurile comune sunt finantate dintr-un buget Comun

Institutiile implicate în politica agricola

Institutiile implicate in elaborarea si gestionarea masurilor de politica agricola sunt:

1)Consiliul UE pentru Agricultura si Pescuit,

2)Parlamentul European

3)Comisia Europeana.

Puterea legislativa revine Consiliului, Parlamentul având doar un rol consultativ in Consiliu, deciziile se iau cu majoritate calificata.

Obiectivele politicii de dezvoltare rurala, definite in Regulamentul Consiliului nr. 1257/17

mai 2014 referitor la sprijinul pentru dezvoltare rurala, sunt:

-Ameliorarea exploatatiilor agricole

-Garantarea sigurantei si calitatii produselor agricole

-Asigurarea unor niveluri stabile si echitabile ale veniturilor fermierilor

-Protectia mediului

-Dezvoltarea de activitati complementare si alternative generatoare de locuri de munca, pentru a contracara procesul de depopulare a zonelor agricole si a Intari substanta economica si sociala a zonelor rurale

-Imbunatatirea conditiilor de munca si viataiIn zonele rurale si promovarea sanselor egale.

Principiile care stau la baza politicii de dezvoltare rurala, definite in acelasi regulament,sunt:

-Principiul multifunctionalitatii agriculturii, in sensul unei interpretari mai largi acordate activitatilor agricole, in plus fata de rolul traditional de furnizor de produse agricole

-Principiul abordarii multisectoriale si integrate a economiei rurale, in sensul diversificarii activitatilor, crearii de surse suplimentare de venit si ocupare, si prezervarii patrimoniului rural

-Principiul flexibilitatii financiare in sprijinirea dezvoltarii rurale, in sensul descentralizarii deciziei, subsidiaritatii, si implicarii partenerilor locali