Portofoliu - Economia sectorului de sănătate

„Cine nu are azi timp pentru sănătate, va avea mâine pentru boală.” (proverb popular)

Trăind într-o societate tot mai axată către performanță, unde speranța de viață se află în continua creștere și populația devine din ce în ce mai în vârstă, se pune problema sănătății sub tot mai multe aspecte. Așadar, cu toții ne dorim o calitate a vieții cât mai bună. Tocmai din acest motiv am ales abordarea acestei teme.

Așa cum spune și Paracelus, boala și sănătatea corpului uman se bazează pe armonia totală dintre om (microcosmos) și natură (macrocosmos), iar ca rezultat al aceste idei, universul macrocosmic este considerat a fii prezent în orice microcosmos al unui individ. În zilele noastre însă, medicina convențională este foarte departe de filozofia lui Paracelsus, personalul medical concentrându-se cu precădere pe identificarea unui diagnostic și aplicarea unui tratament specializat pe o anumită boală, uitând în totalitate să privească entitatea umană în individualitatea ei.

Ca sa putem înţelege părerile pe care le vom descrie mai jos, ar fi poate indicat să facem o delimitare între medicina convenţională şi cea alternativă: medicina alternativă se adresează, în general, omului ca întreg (trup, minte şi suflet), pe când cea convenţională, în general, ignoră sufletul.

Scopul acestei lucrări îl constituie, atât satisfacerea unor curiozităţi personale, precum şi înţelegerea informaţiilor specifice acestui domeniu medical, pentru a putea fi capabile pe viitor să facem alegerea cea mai potrivită pentru sănătatea noastră, dar şi faptul că un număr în creştere de instituţii de învăţământ medical superior au început să ofere cursuri de medicină alternativă.

Un prim pas în cadrul metodologiei de cercetare l-a constituit culegerea datelor ce s-a realizat prin analiza şi studierea materialelor de specialitate din domeniul medical, precum cărţi şi reviste ştiinţifice, atât din surse electronice, cât şi fizice, în vederea extragerii şi prelucrării celor mai concludente şi veridice afirmaţii.

Suportul teoretic îl reprezintă noţiunile şi teoria din domeniul studiat, referatul bazându-se pe scrierile unor autori / medici importanţi sau a unor materiale de referinţă precum: Institutul Naţional de Medicină Complementară şi Alternativă Bucureşti.

Valoarea aplicativă constă în posibilitatea utilizării datelor filtrate de noi şi a concluziilor de orice persoană interesată de subiectul analizat.

CAPITOLUL I

NOŢIUNI GENERALE PRIVIND MEDICINA ALTERNATIVĂ ŞI CEA ALOPATĂ

“De-ar şti omul ce-ar păţi Dinainte s-ar păzi!”

(Vechi proverb popular)

1.1 Ce reprezintă de fapt medicina alternativă?

Dacă ar fii să ne amintim de copilăria fiecăruia dintre noi, cred că au fost numeroase cazurile în care am avut diverse incidente precum lovitul, muşcatul de diverse animale, înţepatul, ori alte boli specifice vârstei, dar cu siguranţă au fost mult mai puţine decât există în ziua de astăzi. Fiinţa umană a fost nevoită să se îngrijească cu ce a avut la îndemână, de altfel suntem înzestraţi de la natură cu proprietatea de a ne autovindeca, precum fiinţele necuvântătoare. Medicina alternativă s-a dezvoltat pentru prima oară în India, Tibet, China, Egipt, triburile din America şi cu siguranţă şi pe teritoriul ţării noastre, aşa supranumitele „leacuri băbeşti”, acestea fiind utilizate şi în momentul actual în diverse zone ale ţării. Hipocrate, părintele medicinei a utilizat în practica sa băi de şezut, masaje, ierburi, altfel spus practici ale Medicinei Alternative. În prezent în jur de 25% din medicamentele recomandate de Medicina Alopată provin din resurse naturale.

Un renumit medic grec, Discorides a însoţit legiunile Romane pentru a se documenta de la moaşe şi bătrâne, din diferite colţuri ale lumii antice, cum să utilizeze „buruieni de leac”, lăsând astfel pentru următoarele generaţii de herbalişti „Materia Medica”, fiind folosită şi în zilele noastre

Deşi este practicată din cele mai străvechi timpuri acestă ramură a medicinei a cunoscut suişuri şi coborâşuri, treptat ajungând sa fie înlocuită de cea alopată, care de aproximativ 200 de ani, şi-a croit propria cale şi a ignorat cu desăvârşire şi fără milă Medicina Alternativă, ajungând la stadiul de a nu îi recunoaşte în totalitate beneficiile, renegând-o într-o oarecare măsură. Totuşi tendinţa umană din ultimul timp este de a se reîntoare la natură, fiind ţări în care cu o pondere de 60-80% din populaţie a mers la un practicant al Medicinii Alternative, preconizându-se, că aceasta împreună cu cea alopată va forma medicina viitorului.

Medicina alternativă, numită şi medicina complementară sau medicina neconvenţională constă în metode de diagnosticare şi tratament care se află în afara medicinii clasice alopate. Organismul uman trebuie tratat ca un întreg; în urma studiilor şi a practicării medicinei, Hipocrate a observat că unii indivizi fac faţă mai uşor bolilor decât alţii. Expresia sa a rămas celebră: “Ceea ce provoacă o boală o poate şi vindeca”. Când medicina clasică nu mai oferă soluţii, ori în completarea metodelor convenţionale, medicina alternativă poate contribui la rezolvarea problemelor. În timp ce medicina clasică este concentrată mai mult pe tratarea efectului bolilor folosind tratamente bazate pe medicamente de sinteză care au şi efecte secundare negative, medicina alternativă urmăreşte tratarea cauzei care a determinat boala, ţinând cont atât de aspectele fizice, cât şi de cele emoţionale şi mentale.

Acest tip de medicină pune accentul cu precădere pe latura de prevenire a bolilor şi menţinerea sănătăţii, considerând-o ca un echilibru al corpului, mental, emoţional, fizic şi spiritual, toate acestea fiind privite a se afla într-o intercorelaţie. Ea caută să restabilească echilibrul fizic şi mental pornind de la simptome ca un semn al instabilităţii profunde a persoanei în cauză. Spre exemplu, când avem o durere de spate, avem tendinţa de a apela imediat la pastile pentru a elimina durerea, negândindu-ne la cauza care a condus la apariţia acesteia şi stomparea ei.