Portofoliu Intercultural

Geert Hofstede

-Dimensiuni culturale-

Geert Hofstede, profesor emeritus la Maastricht University, a avut o contribuţie majoră privind abordarea interculturală în management, prin studiile sale ce au demonstrat că există grupări culturale naţionale şi regionale care afectează comportamentul în societate şi organizaţii, şi că acesta este totodată extrem de stabil în timp. Astfel, la începutul anilor ’70, olandezul a realizat o amplă cercetare asupra modului în care cultura (caracteristicile culturale specifice naţionalităţii angajaţilor) influenţează valorile şi atitudinea la locul de muncă în organizaţii. În timp ce lucra la IBM ca psiholog, el a colectat şi a analizat date de la peste 100.000 de persoane din 50 de ţări şi 3 regiuni.

Iniţial, Geert Hofstede a dezvoltat un model de diferenţiere a culturilor naţionale în baza a patru direcţii: modul de percepţie al inegalităţii sociale, al puterii şi al autorităţii, precum şi modul de relaţionare cu autoritatea; modul de relaţionare între indivizi şi grupuri; implicaţiile sociale şi emoţionale a faptului de a fi născut de sex masculin sau feminin; modalităţi de a face faţă incertitudinilor şi situaţiilor ambigue, controlul agresiunii şi exprimarea emoţiilor ; identificat astfel patru dimensiuni culturale : distanţă faţă de putere, individualism, masculinitate şi evitarea incertitudinii.

După continuarea cercetărilor pe angajaţii şi managerii din China şi având ca fundament filozofia confucianistă, Hofstede a identificat şi adăugat o a cincea dimensiune modelului său, orientarea pe termen lung.

Geert Hofstede şi-a publicat rezultatele cercetărilor sale într-o serie de lucrări, dintre care se remarcă: Culture’s consequences : International differences in work related values, Cultures and Organizations, Software of the mind, Masculinity and Femininity şi The game of budget control.

1. Indicele distanţei faţă de putere (IDP) - reflectă gradul în care oamenii din cultura respectivă percep inegalitatea socială; măsura în care membrii unei culturi se aşteaptă şi acceptă ca puterea să fie inegal distribuită în societate şi în organizaţii. Un indice al distanţei faţă de putere mare reflectă inegalităţi din punct de vedere al accesului oamenilor la putere şi avuţie. Aceste societăţi sunt orientate spre sistemul de caste, cu posibilităţi reduse de mobilitate şi de progresare ale cetăţenilor. Pe de cealaltă parte, un indice al distanţei faţă de putere redus este specific societăţilor în care egalitatea şanselor şi oportunitatea oamenilor de a accede la un status mai bun sunt evidente. Astfel, impactul unei culturi naţionale cu un IDP ridicat se concretizează prin: inegalitatea dintre indivizi şi grupuri evidenţiată la nivelul ierarhiei; centralizare frecventă; diferenţe mari salariale între vârful si baza piramidei ierarhice; invocarea privilegiilor şi simbolurilor statutului managerilor; stil autocrat de management. La extrema cealaltă, un indice al distanţei faţă de putere redus se reduce la: descentralizare; diferenţe salariale reduse între vârful şi baza piramedi ierarhice; management participativ; ierarhia reflectă importanţa rolurilor stabilită în mod convenţional.

Cuvinte cheie: IDP ridicat –inegalitate socială, imobilitate ierarhică, autoritate;

IDP scăzut –egalitate, descentralizare, management participativ;

2. Individualismul (IDV) – concretizează măsura în care o cultură încurajează independenţa şi libertatea individului în raport cu grupul căruia îi aparţine. Un nivel ridicat al individualismului caracterizează societăţile în care drepturile individului au un rol important, aceştia tinzând totodată spre dezvoltarea unui număr mare de relaţii libere şi spre o preocupare centrală a propriile lor interese. Un grad scăzut al individualismului (Colectivismul) este specific societăţilor care valorizează grupul, spaţiul colectiv identificându-se ca o percepţie de ordin colectiv asupra proprietăţii bunurilor şi a individului; se cultivă valori precum libertate şi solidaritate.

Impactul culturii individualiste se concretizează prin: managementul indivizilor; proritatea sarcinilor de muncă în detrimentul relaţiilor interpersonale; angajare şi promovare bazate pe aptitudini şi reguli impersonale. La pol opus, cultura cu un individualism scăzut percepe: relaţii angajat-angajator stabilite în termeni morali; angajare şi promovare influenţate de grupurile de interese; managementul grupurilor cu interese diferite; primează relaţiile interpesonale în detrimentul sarcinilor de muncă.

Cuvinte cheie: IDV ridicat – relaţii libere, individualizare, reguli impersonale;

IDV scăzut – libertate, solidaritate, importanţa grupului;

3. Masculinitatea (MAS) – ca dimensiune culturală, presupune diferenţierea clară a rolului social pe sexe: preferinţa pentru competitivitate şi promovare în detrimentul cooperării şi armoniei şi vice-versa. Cultura naţională cu un grad ridicat al masculinităţii caracterizează societătile în care se manifestă o diferenţiere clară a rolurilor şi se acordă o importanţă deosebită nevoilor ego-psihologice: salariu motivant, recunoaşterea meritelor, avansare, inegalitate şi valoare. La cealaltă extremă se află cultura cu un grad redus al masculinităţii (feminitate) specifică societăţilor în care se manifestă un grad ridicat al nevoilor sociale: relaţii bune cu şefii, cooperare, securitatea locului de muncă, climat agreabil, armonie şi egalitatea sexelor. La locul de muncă, cele două extreme se concretizează prin: accent pe competiţie şi performanţă; rezolvarea conflictelor prin confruntare directă într-o cultură masculină şi accent pe calitatea condiţiilor de muncă şi performanţă; rezolvarea conflictelor prin negociere şi compromis într-o cultură feminină.

Cuvinte cheie: Masculinitate – inegalitate, competiţie, performanţă;