Pregătirea și perfecționarea funcționarilor publici

CAPITOLUL I

CONSIDERAŢII ASUPRA PREGÃTIRII SI

PERFECŢIONÃRII PROFESIONALE

I.1.MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE

DEFINIRE, CARACTERISTICI

Managementul Resurselor Umane reprezintă acea latură specializată a managementului general al organizaţiei în care problematica personalului este abordată într-o viziune integratoare, globalistă, interdisciplinară şi profesională şi care constă în asigurarea îndeplinirii obiectivelor organizaţiei prin recrutarea, selecţionarea, dezvoltarea şi utilizarea adecvată a resurselor umane ale acesteia astfel încât să se pună integral în valoare potenţialul profesional şi creativ al tuturor membrilor .

Managementul resurselor umane este o ştiinţă pentru că formulează şi generalizează concepte, legi, principii, reguli, metode, tehnici şi instrumente de conducere, şi artă pentru că la aplicarea lor în practică ţine seama de condiţiile specifice ale fiecărei firme. De modul în care se aplică în viaţa firmei ştiinţa şi arta managementului resurselor umane depinde, în mare măsură, punerea în operă a mijloacelor financiare, tehnice, materiale şi, în final, succesul firmei, gradul ei de competitivitate, nivelul profitului şi a eficienţei sale.

O altă definiţie a Managementului Resurselor Umane este aceea că „reprezintă o disciplină managerială, o componentă a ştiinţei managementului ce se ocupă de studiul proceselor şi relaţiilor manageriale care se referă nemijlocit la resursele umane ale firmei, cu descoperirea legităţilor specifice care le guvernează şi cu conceperea de metode, tehnici, proceduri etc., în vederea dimensionării, previzionării, asigurării, utilizării, motivării şi dezvoltării eficace a resurselor umane, subordonată amplificării competitivităţii firmei.”

Principalele caracteristici ale managementului resurselor umane ca disciplină ştiinţifică de sine stătătoare sunt:

- concentrarea sa numai asupra proceselor şi relaţiilor manageriale ce vizează nemijlocit resursele umane ale organizaţiei;

- abordarea resurselor umane şi a ansamblului elementelor manageriale aferente lor ca o componentă a managementului general al firmei;

- focalizarea sa asupra obţinerii unei eficacităţi cât mai mari, prin utilizarea resurselor umane;

- subordonarea abordărilor, deciziilor şi acţiunilor vizând resursele umane unor obţinerii performanţe şi a unei competitivităţi ridicate la nivelul organizaţiei în ansamblu.

Managementul resurselor umane tinde să manifeste un impact crescând asupra managementului de ansamblu al organizaţiei şi concomitent asupra funcţionalităţii şi performanţei organizaţiei.

I.2.Evoluţia managementului resurselor umane

in sectorul public

Public - Privat - delimitări conceptuale

Dwight Waldo(1980, p.164) afirma:“Public şi privat nu semnifică categorii naturale; este vorba de categorii construite de istorie, cultură şi lege” . Cu alte cuvinte linia de demarcaţie între sectorul public şi cel privat nu este imuabilă; ea se modifică în funcţie de forţele istorice şi politice prezente.

Misiunea unei organizaţii publice este produsul unui sistem juridic şi politic dat şi traduce valorile recunoscute de acest sistem. Cum rolul guvernului nu este determinat doar de consideraţii economice ci şi de factori culturali şi politici organizaţiile publice trebuie să promoveze şi protejeze valorile culturale şi economice ale societăţii în care sunt implantate.

În ceea ce priveşte organizaţiile publice trebuie semnalat faptul că politicile economice sunt adoptate mai ales datorită faptului că ele sunt acceptabile din punct de vedere politic şi nu pentru că sunt conforme teoriei economice. De fapt, politicile economice sunt adoptate înainte de toate ca un mijloc de a atinge scopuri avizate din punct de vedere politic .

Pe de altă parte, organizaţiile publice nu au, în totalitatea lor, funcţii economice şi urmăresc deseori obiective ce nu au nimic de-a face cu economia .

Bineînţeles, putem obiecta considerând că aceste politici au şi consecinţe economice; acest lucru este adevărat dar nu şi esenţial.

Contrar firmelor a căror obiective sunt în primul rând economice şi vizând realizarea profitului, obiectivele organizaţiilor publice sunt foarte variate.

Pe de altă parte, organizaţiile publice fac parte integrantă din sistemul guvernamental şi sunt, datorită acestui fapt, asociate mult mai puternic procesului politic.