Premisele Managementului Inovațional ca Subsistem în Cadrul Întreprinderii

INTRODUCERE

Actualitatea temei de cercetare şi gradul de studiere a acesteia. Sistemele inovaţionale au existat la toate treptele dezvoltării societăţilor ştiinţifice, rolul important al progresului şi dezvoltării fiind o condiţie necesară pentru orice activitate managerială.

Considerat ca o componentă managerială, aspectul inovaţional al funcţionării asociaţiilor ştiinţifice de producere se exprimă o dată cu nevoia de a conduce, obţinând amploare pe măsura dezvoltării producţiei agroalimentare.

În acest context al dezvoltării şi funcţionării asociaţiilor ştiinţifice de producere, în relaţiile economiei de piaţă are loc o transformare pe toate planurile, ceea ce impune redefinirea valorilor, reconceptualizarea scopurilor conform standardelor comunităţii europene.

În aşa fel, implementarea inovaţiilor în activităţile econimice vor contribui la sporirea eficienţei firmelor. Sărăcia populaţiei este rezultatul productivităţii foarte reduse a produselor ce revin unui locuitor.

Productivitatea unui lucrător poate fi sporită prin implementarea progresului tehnico-ştiinţific în cadrul firmei. Aceasta este o necesitate de prima importanţă pentru asigurarea populaţiei cu un nivel de trai decent şi stoparea exportului forţei de muncă.

Abordarea sistemică a managementului inovaţional cuprinde ansamblul conceptelor teoretice, al fluxurilor şi circuitelor informaţionale, procedurilor şi mijloacelor de tratare a inovaţiilor, menite să contribuie la stabilirea şi realizarea obiectivelor întreprinderii.

Problema investigată, fiind de o deosebită importanţă, a fost în atenţia cercetătorilor economişti dintr-un şir de ţări. Complexitatea problemei, exploziile noutăţilor tehnico-ştiinţifice, problemele economice şi sociale care îşi aşteaptă soluţionarea, servesc argumente pentru cercetarea în continuare a inovaţiilor, a managementului inovaţional ca subsistem în cadrul întreprinderilor.

Inovaţiile ştiinţifice pot contribui la sporirea eficienţei întreprinderii pe întregul lanţ tehnologic

Scopul şi sarcinile cercetării. Prezenta teză are ca scop perfecţionarea bazei teoretice şi metodice ale managementului inovaţional ca susbsistem al întreprinderii.

Pentru realizarea scopului propus, autorul lucrării şi-a trasat următoarele sarcini:

-să analizeze evoluţia inovaţiilor în timp şi în spaţiu;

-să studieze aspectul metodologic al managementului inovaţional;

-să determine evoluţia managementului inovaţional şi caracteristicile;

-să studieze evaluarea managementului inovaţional în domeniul cercetare-dezvoltare al întreprinderii;

-să constateze în ce condiţii, datorită căror factori, politici economice s-au activat lucrările de inovaţie;

-să stabilească corelaţia dintre numărul inovaţiilor şi nivelul de dezvoltare socio-economică a întreprinderii;

-să determine particularităţile de difuzare a inovaţiilor;

-să analizeze impactul managementului inovaţional asupra dezvoltării întreprinderii;

-să elaboreze propuneri pentru ameliorarea activităţii inovaţionale în cadrul întreprinderii.

Sarcinile incluse în cercetarea ştiinţifică au determinat structurarea logică a tezei, condiţionată de necesitatea de a soluţiona problemele managementului inovaţional ca subsistem al întreprinderii.

Tema cercetării: o constituie aspectul ştiinţifico-metodic, organizaţional al cercetărilor ştiinţifice, procesul de difuzare a rezultatelor investigaţiilor, a inovaţiilor, procesul de implementare a inovaţiilor în activitatea întreprinzătorilor.

Obiectul cercetării: în calitate de obiect al cercetării a fost selectată întreprindereacare are în

calitate de activitate de bază elaborarea, promovarea şi implementarea inovaţiilor în cadrul proceselor de producţie.

Teza înglobează introducere, trei capitole, concluzii, recomandări şi bibliografie.

Suportul metodologic şi teoretico-ştiinţific al tezei. Investigaţiile, abordările, analizele, tratările inovaţiilor ştiinţifice au fost posibile datorită potenţialului ştiinţific acumulat în ţară şi peste hotare. În lucrare au fost consultante şi folosite surse bibliografice ale unui şir de specialişti în managementul inovaţional, inclusiv: Baloiu L., Frasineanu I., Ansoff I., Porter M., Mintzberg H., Drucker P., Bărbulescu C., Chauvet A., ş.a.

Metodele de cercetare. Investigaţiile au fost efectuate în baza metodelor analitice, a datelor statistice ale lucrărilor economice devenite clasice, analiza SWOT, precum şi în baza modelării proceselor economice, a potenţialului cibernetic, utilizării tehnice de calcul.

CAPITOLUL I. OBIECTIVUL ŞI SCOPUL DISCIPLINEI „MANAGEMENTUL INOVAŢIONAL”

1.1. Definirea creativităţii umane

În afaceri, ca şi alte domenii de activitate, reuşita depinde de capacitatea conducerii de a identifica soluţii adecvate la problemele pe care le au de rezolvat.

Creativitatea este un element structural al activităţii umane, cel reprezentat de acţiunile inventive, neînvăţate, singurele în măsură să genereze cunoştinţe şi experienţe noi. Şi aceasta din cauză că, orice activitate umană poate fi repetativă sau originală (de creaţie). Psihologii au arătat că există domenii de activitate favorizante stilului creator de muncă, sinonime creativităţii înseşi. Printre aceste domenii se numără şi domeniul afacerii.

Obiectul cursului „Managementul inovaţional” îşi propune familiarizarea studenţilor cu cunoştinţele practice şi teoretice, de asemenea, cu organizarea şi formarea conceptului ştiinţific despre managementul inovaţiilor.

Scopurile cursului sunt:

1. De a cultiva la studenţi cunoaşterea proceselor, sistemelor şi metodelor de conducere inovativă utilizate în cadrul firmelor performante.

2. Familiarizarea studenţilor cu suportul metodologico – ştiinţific şi ştiinţifico – practic ale managementului inovaţional, care se utilizează în cadrul desfăşurării proceselor economice în cadrul întreprinderilor de succes.

În afaceri, ca şi alte domenii de activitate, reuşita depinde de capacitatea conducerii de a identifica soluţii adecvate la problemele pe care le au de rezolvat.