Premisele Sistemului de Management Public Românesc

CAPITOLUL 1. PREMISELE SISTEMULUI DE MANAGEMENT PUBLIC ROMÂNESC

1.1.Noul management public

Conceptul de management are semnificaţii multiple şi se foloseşte mult în teorie şi practică. Esenţialul în analiza şi tratarea acestui concept îl constituie determinarea conţinutului, a elementelor şi direcţiilor carei stabilesc trăsăturile.

Scopul investigaţiei efectuate în acest capitol este de a prezenta componentele manageriale ale sistemului de management public românesc contemporan întro viziune proprie, cu intenţia de a crea premise pentru dezvoltarea ulterioară a acestuia.

În esenţă, noul management public reprezintă o soluţie de eficientizare a sectorului public după modelul sectorului privat, prin introducerea stimulentelor pentru performanţă şi competiţie în raport cu nevoile cetăţeanului consumator.

Conţinutul reformei managementului public se centrează pe accentuarea virtuţilor pieţei şi transferul mecanismelor specifice acesteia în interiorul guvernării şi asupra deciziilor administrative din sectorul public.

Elementele ce intră sub umbrela reformării managementului public sunt variate - de la comportamentul managerului public, funcţionarea unui birou public, până la funcţiile organelor puterii de stat, relaţia politic / administraţie, relaţia democraţie / eficienţă, relaţia echitate-egalitate / performanţă, relaţia piaţă / guvernare etc.

Noul management public s-a constituit ca o alternativă la birocraţia tradiţională, el susţine vizibilitatea celor ce fac parte din structurile guvernamentale, biroul public devenind unul deschis către societate.

În structura noului management public, organizaţiile, condiţiile, termenii de angajare sunt flexibile.

O definiţie ar fi: noul management public reprezintă implementarea la nivelul aparatului administrativ a managementului definirii şi atingerii scopurilor, coroborată cu o tendinţă de redefinire a rolului statului şi o expunere a activităţii birourilor publice la mecanismele pieţii cu obiectivul de a-i determina eficienţa .

Principiile doctrinare ale noului management public sunt:

• stil liber de conducere, antreprenorial, opus stilului tradiţional, birocratic, incontestat de reguli şi proceduri;

• standardele explicite şi indicatori de performanţă;

• stabilirea unor scopuri şi ţinte măsurabile în exercitarea serviciilor publice;

• accentuarea controlului rezultatelor prin măsurarea şi compararea lor cu planurile;

• alocarea fondurilor şi bugetarea în funcţie de performanţă;

• stimularea competiţiei;

• descentralizarea serviciilor publice;

• creşterea gradului de autonomie locală;

• preluarea stilului de management al resurselor umane din sectorul privat (angajare, promovare, rotaţie, stimulare);

• disciplină şi parcimonie în utilizarea resurselor.

Din analiza noilor criterii ale derulării serviciilor publice, reiese accentul ce se pune pe eficienţa folosirii resurselor băneşti atrase la bugetele unităţilor administraţiei, nu ca până acum pe verificarea intrărilor de fonduri, execuţia bugetară şi respectarea procedurilor.

Ca urmare, trebuie să se cunoască şi rolul marketingului în procesele de conducere, care să realizeze cercetarea nevoilor sociale, utilităţii sociale a serviciilor oferite, cererea de servicii, concurenţa, gradul de satisfacţie a consumatorului şi să ofere soluţii de îmbunătăţire a structurii ofertei şi a modului de prestare a serviciilor către cetăţeni.

În noul management public, piaţa devine domeniul confruntării corecte între public şi privat, ceea ce recomandă ca în loc de atribuire, bugetare, legiferare, guvernarea să se exercite prin contracte comerciale, descentralizarea deciziei la niveluri operative şi asumarea responsabi¬lităţii funcţionarilor publici pentru rezultatele obţinute, nu numai de respectarea procedurilor. Pe această bază se poate să sporească ponderea angajaţilor contractuali în administraţie, care să răspundă pe indicatori (sarcini, prestări) clari, pe termene şi obiective precizate.

În noul management public, statul nu mai ocupă locul central, se reafirmă nevoia de acţiune comună a sectoarelor: public, privat şi voluntar, formându-se parteneriate centrate pe producerea valorii pentru cetăţeni, pe creşterea calităţii vieţii.

În concluzie, reforma managementului public pune la baza acţiunilor administraţiei criteriul de eficienţă economico - socială prin analiza indicatorilor de rezultate şi a eforturilor implicate.