Prețuri și concurență - metode de stabilire a prețului la SC Nico Protection Security Group SRL

ARGUMENT

Am ales aceasta temǎ datoritǎ posibilitǎţilor multiple pe care le oferǎ stabilirea unui preţ al unui produs şi a impactului foarte mare pe care politica de preţ a unei firme îl are asupra pieţei.

În activitatea oricărei întreprinderi producătoare de bunuri şi servicii, preţul deţine un rol special, de maximă importanţă pentru atingerea obiectivului final pe care aceasta şi-l propune – maximizarea profitului.

Preţul este una din cele patru variabile clasice ale mixului de marketing, care are cea mai mare influenţă în activitatea întreprinderii în general, a celei de marketing, în mod special, deoarece el afectează nemijlocit şi prompt: profitul, volumul vânzărilor, cota de piaţă şi poziţia pe care aceasta o ocupă pe piaţă în complexul economic naţional.

Pretul nu este elementul cel mai important al strategiei competitive, dar el nu poate lipsi. Un preţ competitiv este necesar, dar nu şi suficient pentru succesul în afaceri. Oricare ar fi cadrul de alcătuire a mixului de marketing, preţul este prezent şi se află într-o relaţie de interdependenţă cu celelalte submixuri.

Pentru a stabili un preţ este nevoie sa se ia în considerare celalalte variabile din firma, precum şi asteptǎrile clienţilor.

Ca variabilă strategică, preţul trebuie folosit de întreprindere cu multă abilitate, atât pentru structurarea producţiei – proces în care să fie criteriu esenţial – cât şi pentru a-şi asigura pe piaţă accesibilitatea şi competitivitatea.

Pe piaţă, în epoca actuală, partenerii ajung în final la o acceptare reciprocă, utilizând cu precădere, mai ales pe piaţa organizaţională preţul: administrat, licitat, negociat, de transfer.

Tacticile de stabilire a preţului ce au ca scop aplicarea unor strategii specifice de marketing, trebuie modificate, odată cu atingerea obiectivelor şi fixarea de noi obiective.

Pentru ca preţul, ca element al mixului de marketing să-şi poată îndeplini obiectivele stabilite, el trebuie modificat pentru a se armoniza cu celelalte componente ale mixului de marketing.

Consumatorul din zilele noastre este asaltat de o multitudine de preţuri sub diferite forme de prezentare. Acest lucru este determinat de multitudinea produselor şi gamele sortimentale diversificate care se găsesc pe rafturile magazinelor, peste tot în jurul nostru.

Un consumator dispune de o anumită sumă de bani pe care îi poate cheltui. Venitul este limitat chiar dacă oferta pare să fie nelimitată. Ce alege- Unii consumatori caută produse de calitate, produse unice, alţii caută produsele care le satisfac cel mai bine nevoile sau produsele care prezintă un raport bun valoare-preţ. Unii aleg produsele cele mai ieftine, alţii produsele cele mai scumpe. Însă dincolo de toate acestea, preţul este cel care influenţează comportamentul de cumpărare al consuamtorilor.

Pentru cumpărător, preţul plătit nu reprezintă doar contravaloarea unei achiziţii, ci o alegere pe care o face în detrimentul altora şi care implică renunţarea la ceva valoros (bani). Alegerea unui produs în detrimentul altora înseamnă că preţul plătit absoarbe o parte din banii pe care cumpărătorul îi are la dispoziţie, această sumă neputând fi folosită în alte scopuri. Este alegerea cumpărătorului pe care produs cheltuie acea sumă de bani.

Pentru cumpărător, preţul este o măsură atât a beneficiilor oferite de produs, cât şi a costurilor monetare şi non-monetare pe care le presupunem produsului. Pentru vânzător, preţul reflectă venitul obţinut din vânzări şi mărimea profitului pe care doreşte să-l obţină.

Strategia de preţ este o componentă a strategiei de marketing ce gravitează în jurul strategiei de piaţă şi ea trebuie încadrată în strategia pe termen lung a întreprinderii şi apoi detaliată prin strategiile pe termen scurt, ce se reflectă în tacticile de stabilire a preţurilor.

O categorie de strategii de preţ foarte des întâlnită este categoria strategiilor de ajustare a preţurilor, ce urmăresc reflectarea diferenţelor existente între consumatori şi a situaţiilor schimbătoare de pe piaţă. Cea mai frecventă strategie de acest gen întâlnită pe piaţă este strategia preţurilor psihologice.

Cheia succesului politicii de preţ a firmei constă în atractivitatea acestora pentru consumatori. În practică, firmele îşi fixează preţurile pornind de la costurile de producţie şi de la preţurile practicate de concurenţii cei mai importanţi. Marketingul a introdus şi ideea de sensibilitate a consumatorilor în ceea ce priveşte preţul, ceea ce înseamnă determinarea preţului de acceptabilitate (preţul psihologic) pe care consumatorul este dispus să-l plătească pentru a cumpăra produsul respectiv (într-o anumită cantitate).

Dacă preţul de vânzare va fi prea mult peste nivelul preţului psihologic, consumatorul se va supune legii clasice a cererii; va aprecia calitatea înaltă a produsului, dar nu va fi dispus să cumpere, gândind că face un sacrificiu financiar nemeritat.

Dacă preţul de vânzare va avea un nivel mult inferior preţului psihologic, sub aşteptările cumpărătorului, vânzărilor vor fi reduse din cel puţin două motive:

- Calitatea produsului va trezi dubii în mintea consumatorului, pentru că asociază involuntar nivelul de calitate cu mărimea preţului;

- Va privi cumpărarea la preţuri scăzute ca o decădere din statutul său social. Bogaţii refuză să cumpere din magazine pentru săraci, iar ambiţioşii frecventează magazinele de lux, care se adresează elitelor. Snobii cumpără produse numai pentru că sunt scumpe şi se pot lăuda cu asta.

Vânzările cele mai mari se obţin la nivelul preţului psihologic. Pe măsură ce preţul de vânzare se va îndepărta de preţul psihologic, în sensul creşterii sau descreşterii, numărul de cumpărători se va restrânge, iar vânzările vor scădea.

Capitolul 1. Începuturile definirii preţului

În condiţiile contemporane, pretul pieţei reprezintǎ o cantitate de monedǎ pe care cumpǎratorul este dispus şi poate sǎ o ofere producǎtorului în schimbul bunului pe care acesta poate sǎ îl ofere pe piatǎ şi exprimǎ, în cea mai mare masurǎ sub aspect calitativ şi structural, un ansamblu de informaţii furnizate reciproc de cǎtre participanţii la schimb, în functie de raportul dintre cerere şi ofertǎ, pe de o parte, şi în cadru legislativ, pe de altǎ parte, având caracter dinamic, divers si reglementat.

Preţul este un instrument al pieţei şi un indicator al realitǎtii. În virtutea funcţiei de corelare a cererii cu oferta , el capǎtǎ un caracter complex, ce este amplificat în contextul actualului dinamism economico- social, atât de caracteristicile pieţei pe care le manifestǎ, cât si de cadrul legislativ care reglementeazǎ formarea preţurilor, el insuşi perfectibil.

Preţul unui bun sau al unei resurse este un element care aratǎ la ce trebuie sǎ renunţe pentru a se obţine respectivul bun sau resursǎ. O definiţie a pretului, unanim acceptatǎ este cea formulatǎ înca din antichitate de cǎtre Aristotel şi Xenofon care reprezintǎ preţul ca o cantitate de monedǎ pe care cumparatorul este dispus şi o poate oferi producǎtorului (vanzǎtorului) în schimbul bunului pe care acesta îl prezintǎ pe piata. Acesta este preţul absolut. De obicei preţul este exprimat în termeni bǎnesti (preţ absolut), dar poate fi exprimat în termenii cantitǎţii din alt bun la care trebuie sǎ renunţe pentru procurarea produsului necesar (preţul relativ). Rezultǎ ca dacǎ toate preţurile cresc în aceeaşi proporţie, preturile absolute cresc, dar relativ rǎmân neschimbate.