Prezentarea Comunei Rucăr, Județul Argeș

Capitolul 1- Prezentarea potentialului natural, economic si uman.

1.1 Caracteristici generale:

1.1. 1. Scurt istoric.

Prima atestare documentară a Rucărului este menţionată într-un act al cancelariei regelui Ungariei, Ludovic I din 19 Noiembrie 1377 în care se vorbeşte de intenţia de a integra Tara Românească Regatului Sfântului Stefan şi, din acest considerent ,de a ridica o nouă cetate în Bran, drept pentru care s-a hotarat să se ia vama în noua locaţie şi nu ca până atunci la Ruffa ARBOR adică la Rucăr.

Numele i se trage negreşit de la întinsele păduri de fag acoperite de frunzele arămii ale toamnei locului din acel an de graţie, judeţul Muscel pomenit pe la 1300 fiind renumit pentru pădurile sale seculare de foioase şi conifere care a fost botezat la început cu numele de Pădureţ, apoi cu ambele toponime Muscel şi Pădureţ , pentru a rămâne până la împărţirea administrativă din 1968 numai Muscel.

Loc încărcat de istorie, Rucărul este depozitar peste vremi ale multor isprăvi legendare, martor veridic dar şi participant direct la fapte şi evenimente cardinale din istoria ţării. Nu doar loc de trecere al multor oşti şi voievozi ci şi câmp de bătălii de care depindea neatranarea ţării, Rucărul a fost, datorită poziţiei sale geografice privilegiate de fostificaţie naturală şi loc de intersectare a unor căi comerciale or de curierat diplomatic dar şi resedinţa vremelnică a domnitorului Vlad Tepeş, sau în vremurile dincoace, capitala guvernului revoluţionar provizoriu de la 1848 timp de aproape o vară şi refugiat aici după intrarea trupelor otomane în Bucureşti.

Mai întâi punct vamal pe drumul commercial ce lega spaţiul dintre Dunăre şi Carpaţi de regiunea intracarpatica a Transilvaniei şi , mai departe, de centrul şi nordul Europei(vechiul drum al Lipscai şi al Hansei Medievale germane trebuie să fi avut ramificaţii pentru găsirea de debuşeuri şi în această zonă) , mai apoi furnizor de oşteni în cadrul ”oastei celei mari” a diferiţilor voievozi munteni, începând cu Seneslau, continuând cu Basarab Intemeietorul, cu Mircea cel Bătrân, Vlad Tepeş şi Mihai Viteazul. Rucărul a fost parte integrantă a decorului istoric unde se proiectau scene al căror “fir roşu” l-au constituit atributele esenţiale ale neamului românesc: de la răbdarea proverbiala prin implicarea fără tăgada până la săvârşirea sacrificiului suprem, reclamate toate de o viziune lucidă asupra destinului istoric naţional, de simţul ancestral de dreptate şi libertate, de vocaţia pentru solidaritate, credinţa creştină şi echitate socială.

1.1.2. Aşezarea geografică.

Comuna Rucăr din judeţul Argeş este situată pe extremitatea sudică a încântătoarei depresiuni intramontane cu valenţe istorice şi turistice Bran-Rucăr, pe vechiul drum comercial şi diplomatic al ţării, drum care făcea legătura dintre Braşov şi vechile cetăţi de scaun ale Tării Româneşti, Câmpulung, Târgovişte şi mai târziu, Bucureşti, în apropierea paralelei de 45 grade latitudine Nordică, pe DN 73 dintre Piteşti-Câmpulung-Braşov.

Aşezată la o altitudine de 750 metri faţă de nivelul mării pe versantul sudic al culmilor maiestuoase ale M-ţilor Piatra Craiului, dar şi la poalele australe ale masivului Făgăraşilor, pe porţiunea mai joasă a acestora constituită de lanţul muntos Iezer - Păpuşa , localitatea Rucăr se află la o distanţă aproape egală de Câmpulung şi de Bran (25 -30 Km) şi tot aşa de reşedinţele judeţelor limitrofe Braşov(Braşov) şi Dâmboviţa (Târgovişte) ori a judeţului de baştina, Argeş(Piteşti) 63-72 km.

Străbătut de cursurile a două ape curgătoare - Dâmboviţa şi afluentul acestuia Râuşor, hotarul localităţii se întinde de la Dragoslavele şi până la Fundata pe axul longitudinal, şi din pintenul marginaş occidental al Leaotei pe Valea Dâmboviţei până la Otic, şi apoi, la dreapta, în sens latitudinal, pe Valea Râuşorului, până la izvorul acestuia din muntele Păpuşa.

1.1.3. Relieful.

Comuna Rucăr este situată la contactul a cinci unităţi de relief, Munţii Iezer-Păpuşa, Munţii Făgăraş, Munţii Piatra Craiului, Munţii Leaota şi Culoarul Bran - Rucăr - Dragoslavele. La contactul dintre culmile vestice ale Munţilor Iezer - Păpuşa şi Culoarul Bran - Rucăr - Dragoslavele s-a dezvoltat, depresiunea tectono erozivă Rucăr, care este străbătută de Râuşor şi afluenţii săi, şi de Roghina.