Probleme etice în managementul resurselor umane din administrația publică

Legalitatea este principiul conform căruia exercitarea funcţiei publice şi realizarea tuturor actelor de competenţă, trebuie să se facă cu respectarea Constituţiei şi a tuturor legilor în spirutul şi litera lor. De asemenea principiul legalităţii presupune şi aplicarea legilor în interesul cetăţenilor şi pentru atingerea interesului general pentru care au fost elaborate. In practica eticii funcţionarilor publici s-a consacrat principiul că legea sau normele ei nu pot fi piedici pentru realizarea unor drepturi dacă substanţa legii presupune conferirea acelui drept.

Responsabilitatea este principiul conform căruia funcţionarul public trebuie să poarte responsabilitatea pentru actele sale. În acest sens există şi protecţia,reglementată în toate sistemele de drept, pentru funcţionarii publici prin facultatea de a discerne toate chestiunile care îi sunt supuse atenţiei de problemetica specifică realizării competenţelor funcţiei publice pe care o exercită.

Discernământul este principiul conform căruia fiecare funcţionar public este dator să acţioneze legal, moral în realizarea atribuţiilor sale conform propriilor convingeri, în acest sens fiind responsabil de decizia luată. Principiul discernământului, exclude orice influenţe sau presiuni care ar denatura actul decizional şi realizarea atribuţii lor de către funcţionarii publici. Chiar în lipsa unui cod etic al funcţionarului public acest principiu este prevăzut sub diferite forme în legislaţia funcţiei publice. Trebuie evitată confuzia între discernământul ca principiu etic al funcţionarilor publici şi discernământul ca element subiectiv al Codului Penal privind capacitatea persoanei de a sta în procesul penal ori discenământul ca element al capacităţii juridice de dispoziţie în materie civilă.

Eficienţa este principiu care presupune respectul pentru bani publici şi pentru mijloacele materiale pe care funcţionarul le are la îndemână în realizarea atribuţiilor sale. Eficienţa impune abţinerea de la risipă şi responsabilizarea în efectuarea cheltuielilor materiale. În autorităţile şi instituţiile publice răspunderea pentru modul de cheltuire a fondurilor nu este reţinută numai pentru funcţionarii care lucrează în direcţiile economice dar şi pentru cei din cadrul compartimentelor de specialitate ale autorităţii, prin asumarea referatelor de necesar şi investiţii pe care le întocmesc. Răspunderea în acest caz este evaluată mai puţin din perspectiva legalizării angajării cheltuielilor publice sau a procedurilor de achiziţie ci mai accentuat pe caracterul de oportunitate.

Confidenţialitatea este principiul care impune funcţionarilor publici să nu facă uz de informaţiile aflate în exercitarea funcţiei pentru a obţine foloase din dezvăluirea lor, or să nu dezvăluie acele informaţii care sunt clasificate confidenţial sau secret, şi în al treilea rând să nu dezvăluie informaţii ce ar aduce prejudicii autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea.