Probleme în Recrutarea și Selecția Resurselor Umane din Administrația Publică

I. Procesul de recrutare a personalului în administraţia publică

Recrutarea personalului reprezintă procesul de căutare, de localizare, de identificare şi de atragere a candidaţilor potenţiali, din care urmează să fie aleşi candidaţi capabili care, în cele din urmă, prezintă caracteristicile profesionale necesare sau care corespund cel mai bine cerinţelor posturilor vacante actuale şi viitoare.

Recrutarea poate fi iniţiată de către organizaţie sau de către firme specializate. Multe organizaţii utilizează calculatoarele în scopul prelucrării informaţiilor necesare despre potenţialii candidaţi. Folosirea sistemelor informatice în procesul recrutării permite recrutorilor să identifice mai uşor şi mai rapid candidaţii potenţiali.

În cazul în care organizaţia contractează o firmă specializată pentru a realiza recrutare, trebuie să se informeze asupra activităţii desfăşurate de aceasta, pentru a nu irosi timp şi bani şi pentru a avea convingerea că este cea mai bună alegere.

1.Procesul recrutării personalului şi responsabilităţi

Prin recrutare se asigură un număr suficient de mare de candidaţi calificaţi, din care să fie selectaţi cei care corespund cel mai bine pentru ocuparea funcţiilor necesare instituţiei. Dacă numărul acestora este egal cu cel al posturilor care trebuie să fie ocupate, nu mai este vorba de o selecţie, aceasta fiind deja făcută.

Eforturile de recrutare reprezintă transpunerea în practică a planurilor privind asigurarea resurselor umane şi se efectuează atunci când apar vacanţe prevăzute sau neaşteptate.

Acest proces este în genere o investiţie costisitoare, reuşita unei asemenea acţiuni fiin continuată de calitatea mijloacelor puse la dispoziţie. Orice politică de recrutare trebuie să fie echitabilă şi coerentă evintându-se deciziile de circumstanţă şi improvizaţiile. Mai mult decât atât, trebuie să fie cât mai flexibilă şi să facă faţă schimbărilor frecvente ale mediului cu impact direct asupra funcţionalităţii insituţiei.

Una din cele mai importante probleme cu care se confruntă instituţiile publice în cazul recrutării este cea financiară, deoarece sunt necesare multiple cheltuieli privind punerea la dispoziţie a diverselor informaţii legate de postul vacant.

În România, recrutarea angajaţilor se face adesea în mod empiric utilizându-se numai într-o mică măsură practica existentă pe plan mondial. Administraţia publică se confruntă cu dificultăţi specifice perioadei de tranziţie, nu au locuri de muncă disponibile, iar cei care le crează, nu aplică o metodologie adecvată de recrutare.

Un proces tipic de recrutare presupune parcurgerea unor etape/momente, aşa cum rezultă din figura următoare:

Planificarea resurselor umane

Stabilirea viziunii generale ale recrutării

Managerii solicită unităţii de personal începerea activităţii de recrutare

Departamentul personal/resurse umane şi managerii revizuiesc funcţiile şi calificarea necesară

Sunt cercetate sursele interne de recrutare (promovare, transfer etc. )

Utilizarea surselor externe de recrutare

Procesul de selecţie

Urmărirea şi evaluarea rezultatelor şi corecţia planului resurselor umane

Procesul de recrutare a personalului

Deciziile de circumstanţă şi improvizaţiile pot genera probleme foarte uşor, deoarece recrutarea necesită un plan bine stabilit şi organizat.