Probleme Teoretico-Metodologice Privind Managementul Resurselor Umane

Domeniu: Management

Conține 2 fișiere: doc

Pagini : 112 în total

Cuvinte : 23369

Mărime: 1.09MB (arhivat)

Publicat de: Isidor Florescu

Puncte necesare: 11

Descarcă acum

Cuprins Extras Bibliografie Preview

Cuprins

CAPITOLUL l Problemele teoretico-metodologice privind managementul
resurselor umane l
1.1 Rolul şi importanţa managementului resurselor umane în cadrul organizaţiei
în contextul economic actual l
1.2 Apariţia şi dezvoltarea noţiunilor de management al resurselor umane 4
1.3 Managementul resurselor umane 10
1.3.1 Filosofia resurselor umane 10
1.3.2 Activitatea resurselor umane 10
1.3.3 Principiile strategiei resurselor umane 11
1.4 Resursa umană, principala resursă a firmei 13
1.5 Politici în domeniul resurselor umane 16
1.5.1 Definirea politicilor în domeniul resurselor umane 16
1.5.2 Politici de resurse umane specifice 17
1.5.3 Elaborarea şi implementarea politicilor în domeniul resurselor
umane 19
CAPITOLUL 2 Prezentarea generală a Băncii Comerciale Române
sucursala Fălticeni 21
2. l Scurt istoric al Băncii Comerciale Române 21
2.2 Prezentarea activităţii Băncii Comerciale Române 27
2.2. l Obiectul de activitate şi activitatea internaţională a B.C.R 30
2.2.2 Politica Băncii Comerciale Române în domeniul calităţii 33
2.3 Structura organizatorică 35
2.4 Situaţia economico-financiară 40
2.5 Managementul resurselor umane specific B.C.R- sucursala Fălticeni 51
CAPITOLUL 3 Recrutarea şi selecţia resurselor umane 61
1 A. Recrutarea resurselor umane 61
3. l Organizarea procesului de recrutare a resurselor umane 61
3.2 Conţinutul procesului de recrutare 62
3.3 Metode, criterii şi principii de recrutare a resurselor umane 63
3.3. l Metode de recrutare a resurselor umane 63
3.3.2 Surse de recrutare a resurselor umane 66
3.3.3 Principii de recrutare a resurselor umane 67
3.4 întocmirea planului de recrutare a resurselor umane 68
3.4. l Elementele planului de recrutare 68
3.4.2 Etapele planului de recrutare 69
3.4.3 Cauzele eşecului unei acţiuni de recrutare 70
B. Selecţia resurselor umane 71
3.1 Organizarea procesului de selecţie 71
3.2 Etapele procesului de selecţie 72
3.3 Instrumente de selecţie 73
CAPITOLUL 4 Analiza procesului de selecţie şi recrutare a personalului în
cadrul B.C.R. - sucursala Fălticeni şi propuneri de
îmbunătăţire 80
4. l Analiza informaţiilor reieşite din aplicarea chestionarului 86
4.2 Propuneri de îmbunătăţire a procesului de recrutare şi selecţie a personalului
din cadrul B.C.R- sucursala Fălticeni 102
CONCLUZII GENERALE 105
Bibliografie 108

Extras din proiect

CAPITOLUL l

PROBLEME TEORETICO - METODOLOGICE PRIVIND

MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE

1.1 Rolul şi importanţa managementul resurselor umane în cadrul organizaţiei, în contextul economic actual

Managementul competitiv al resurselor umane este esenţial pentru succesul oricărei organizaţii. O societate aflată în procesul de schimbare trebuie să aibă în vedere în primul rând schimbarea metodelor şi procedurilor manageriale şi apoi a mijloacelor tehnice şi tehnologice. Schimbarea, ca un proces complex de ajustare structurală poate fi asigurată doar de un management performant al resurselor umane.

în lucrările de specialitate şi în discuţiile de zi cu zi, managerii, experţii, consultanţii in domeniu şi chiar cei care nu au un contact direct cu acest domeniu, nu ezită să afirme că oamenii constituie "bunul cel mai de preţ" sau "o resursă vitală" a oricărei organizaţii.

Dezvoltare resurselor umane trebuie privită ca unul dintre domeniile strategice ale oricărei firme orientate către viitor. Această activitate reprezintă una din cele mai importante investiţii ale unei organizaţii, ale cărei rezultate devin tot mai evidente în timp. Investiţia în oameni s-a dovedit calea cea mai sigura de asigurare a competitivităţii si viitorului unei firme. Aceasta i-a determinat pe Naisbitt şi Aburdene să afirme că: " în noua societate informaţională, capitalul uman a înlocuit capitalul financiar, ca resursă strategică".

Cu toate acestea, atitudinea tradiţională faţă de muncă constă în tratarea oamenilor ca simple "cheltuieli" sau în abordarea contabilă, ca element de costuri al resurselor umane.

Din această perspectivă, cheltuielile cu remunerarea personalului sunt considerate cheltuieli de "întreţinere" şi "utilizare" a resurselor umane care trebuie menţinute la un nivel cât mai scăzut şi recuperate cât mai rapid. Aceasta datorită faptului că din punct de vedere al dinamicii sau al intensităţii de manifestare, funcţiunea de personal prezintă perioada cea mai mare de pregătire şi desfăşurare a unor activităţi, denumită de unii autori "perioada de amorsare", când se consumă resurse, dar nu se obţin încă rezultate. De aceea unul din principalele obiective ale managementului resurselor umane trebuie să-1 reprezinte trecerea într-un timp cât mai scurt la aşa zisa "perioada de remanentă" când se obţin, în continuare rezultate în virtutea efortului făcut de organizaţie pentru manifestarea funcţiunii de personal în perioadele anterioare.

Dezvoltarea teoriei şi practicii în domeniul managementului resurselor umane necesită, in primul rând cunoaşterea şi înţelegerea cât mai deplină a rolului şi particularităţilor resurselor umane în cadrul organizaţiei.

Oamenii reprezintă o resursă comună şi totodată o resursă cheie, o resursă vitală de azi şi de mâine, a tuturor organizaţiilor care asigură supravieţuirea, dezvoltarea şi succesul competiţional al acestora.

Organizaţiile există deoarece oamenii lucrează împreună pentru realizarea obiectivelor organizaţionale, in vederea îndeplinirii propriilor obiective. Resursele umane sunt singurele capabile să producă şi să reproducă toate celelalte resurse aflate la dispoziţia unei organizaţii. Resursele umane sunt singurele resurse inepuizabile de creativitate, de soluţii şi idei noi, originale şi valoroase.

Organizaţiile nu pot exista în afara noastră, dar nici noi in afara lor, deoarece ne năştem într-o organizaţie numită maternitate, ne pregătim sau ne instruim într-o organizaţie, ne câştigăm existenţa într-o organizaţie iar de sănătate şi de siguranţa noastră se îngrijeşte tot o organizaţie. Mulţi oameni tind să considere ca fiind a lor, iar succesele acesteia ca propriile lor succese, in timp ce eşecurile organizaţiei sunt resimţite ca eşecuri personale.

Dezvoltarea resurselor umane reprezintă setul de activităţi sistematice, planificate, special concepute de o organizaţie, în contextul strategiei pe termen lung, pentru a asigura membrilor săi cunoştinţe şi abilităţi necesare pentru a face faţă cerinţelor prezente şi viitoare ale postului.

Activitatea de dezvoltare a resurselor umane începe din momentul intrării angajaţilor în organizaţie şi continuă de-a lungul întregii lor cariere, indiferent că se referă la muncitori necalificaţi sau directori.

Eficacitatea utilizării tuturor celorlalte resurse aflate la dispoziţia organizaţiei depinde într-o măsură din ce în ce mai mare de eficacitatea folosirii resurselor umane. Acestea din urmă nu sunt numai deosebit de valoroase sau pretenţioase dar şi deosebit de scumpe sau din ce în ce mai costisitoare ceea ce impune tratarea lor corespunzătoare şi utilizarea cât mai eficientă a acestora.